NOVELÉTĂ s. f. v. nuveletă.

NUVELÉTĂ, nuvelete, s. f. (Rar) Nuvelă (1) de proporții mai reduse. [Var.: novelétă s. f.] – Din it. novelletta (după nuvelă).

NOVELÉTĂ s. f. v. nuveletă.

NUVELÉTĂ, nuvelete, s. f. (Rar.) Nuvelă (1) de proporții mai reduse. [Var.: (rar) noveletă s. f.] – Din it. novelletta (după nuvelă).

NUVELÉTĂ, nuvelete, s. f. (Rar) Nuvelă de proporții reduse. Nuveleta ce deschide volumul... reia pictura cartierului evreiesc. V. ROM. martie 1954, 263.

nuvelétă (rar) s. f., g.-d. art. nuvelétei; pl. nuveléte

novelétă s. f., pl. noveléte

nuvelétă s. f., g.-d. art. nuvelétei; pl. nuveléte

NOVELÉTĂ s.f. v. nuveletă.

NUVELÉTĂ s.f. (Italienism) Nuvelă scurtă. ♦ Piesă muzicală compusă dintr-o succesiune de teme scurte, cu caracter liric sau dramatic. [Var. noveletă s.f. / < it. novelletta].

NOVELÉTĂ s. f. mică piesă muzicală în care predomină expresia lirică sau epică. (< it. novelletta)

NUVELÉTĂ s. f. nuvelă scurtă. (< it. novelletta)

NUVELÉTĂ ~e f. rar 1) Nuvelă scurtă. 2) Lucrare muzicală care cuprinde mai multe teme scurte. /<it. novelletta

nuvelétă s. f. (lit.) Nuvelă foarte scurtă ◊ „Miller a obținut premiul Hugo în 1995 pentru nuveleta «The Darfsteller» (Intrusul din stele)” R.l. 23 I 97 p. 20 (din it. novelletta, după nuvelă; DEX)

noveletă (< it. novelletta „mică povestire”), piesă instrumentală miniaturală, de caracter*, ale cărei secțiuni sugerează înșiruirea unor scurte întâmplări. (Ex. n. de Schumann).