Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

28 defini╚Ťii pentru novel─â

NOVÉLĂ2 s. f. v. nuvelă.
NOV├ëL─é1, novele, s. f. (Jur.) Dispozi╚Ťie suplimentar─â care se adaug─â la o lege cuprins─â ├«ntr-o codificare anterioar─â (├«n dreptul roman). ÔÇô Din lat. novellae.
NUV├ëL─é, nuvele, s. f. 1. Specie literar─â a genului epic, mai ampl─â ╚Öi mai complex─â dec├ót schi╚Ťa, mai scurt─â ╚Öi mai simpl─â dec├ót romanul, care ├«nf─â╚Ťi╚Öeaz─â un episod semnificativ din via╚Ťa unuia sau mai multor personaje (prezentate ├«n mediul lor social). 2. (├Änv.) Noutate (3). [Var.: (rar) nov├ęl─â s. f.] ÔÇô Din fr. nouvelle, it. novella.
NOVÉLĂ2 s. f. v. nuvelă.
NOV├ëL─é1, novele, s. f. Dispozi╚Ťie suplimentar─â care se adaug─â la o lege cuprins─â ├«ntr-o codificare anterioar─â (├«n dreptul roman). ÔÇô Din lat. novellae.
NUV├ëL─é, nuvele, s. f. 1. Specie literar─â a genului epic, mai ampl─â ╚Öi mai complex─â dec├ót schi╚Ťa, mai scurt─â ╚Öi mai simpl─â dec├ót romanul, care ├«nf─â╚Ťi╚Öeaz─â un episod semnificativ din via╚Ťa unuia sau mai multor personaje (prezentate ├«n mediul lor social). 2. (├Änv.) Noutate (3). [Var.: (rar) nov├ęl─â s. f.] ÔÇô Din fr. nouvelle, it. novella.
NOVÉLĂ1 s. f. v. nuvelă2.
NOV├ëL─é2, novele, s. f. (├Änvechit) Noutate, ╚Ötire. De╚Öi ╚Ťi-am scris ├«ndat─â ca s─â cercetezi mai cu de-am─ânuntu aceast─â novel─â, ai t─âcut cu totul. KOG─éLNICEANU, S. 207. ÔÇô Variant─â: nuv├ęl─â (GHICA, A. 352) s. f.
NUVÉLĂ1 s. f. v. novelă2.
NUV├ëL─é2, nuvele, s. f. Compunere literar─â ├«n proz─â, mai pu╚Ťin complex─â dec├«t romanul, ├«nf─â╚Ťi╚Ö├«nd un fragment caracteristic din via╚Ťa unor personaje prezentate ├«n mediul lor social; specie a genului epic reprezentat─â prin aceast─â compunere. Nuvelele ╚Öi schi╚Ťele ce alc─âtuiesc culegerea... fac impresia unor detalii dintr-o fresc─â uria╚Ö─â. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/1. ÔÇô Variant─â: nov├ęl─â (C. PETRESCU, C. V. 145) s. f.
nov├ęl─â (jur.) s. f., g.-d. art. nov├ęlei; pl. nov├ęle
nuv├ęl─â s. f., g.-d. art. nuv├ęlei; pl. nuv├ęle
nov├ęl─â (jur.) s. f., g.-d. art. nov├ęlei; pl. nov├ęle
nuv├ęl─â s. f., g.-d. art. nuv├ęlei; pl. nuv├ęle
NUVÉLĂ s. (LIT.) (înv.) noutate. (A publicat o ~.)
NUVÉLĂ s. v. noutate.
NOV├ëL─é s.f. 1. (Jur.) Dispozi╚Ťie suplimentar─â de drept roman care se ad─âuga la o lege. 2. V. nuvel─â. [< fr. novelles, lat. novelae].
NUV├ëL─é s.f. Specie a genului epic ├«n proz─â, mai redus─â dec├ót romanul, care cuprinde p─âr╚Ťi caracteristice din via╚Ťa unor personaje pe care le prezint─â ├«n diversitatea caracterelor lor, ├«n mediul lor social, urm─ârind un conflict unic, concentrat. [Var. novel─â s.f. / < fr. nouvelle, cf. it. novella ÔÇô povestire < lat. novella ÔÇô lucru nou].
NOV├ëLE s. f. pl. (jur.) dispozi╚Ťii suplimentare de drept roman care se ad─âugau la o lege. (< fr. novelles, lat. novelae)
NUV├ëL─é s. f. specie a genului epic ├«n proz─â, mai redus─â dec├ót romanul, care cuprinde p─âr╚Ťi caracteristice din via╚Ťa unor personaje prezentate ├«n diversitatea caracterelor lor, ├«n mediul lor social. (< fr. nouvelle, it. novella)
NUV├ëL─é ~e f. Crea╚Ťie literar─â epic─â ├«n proz─â, mai complex─â ╚Öi mai ampl─â dec├ót schi╚Ťa, mai simpl─â ╚Öi mai redus─â ca propor╚Ťii dec├ót romanul, ├«n care este redat un eveniment caracteristic din via╚Ťa unuia sau mai multor personaje. ~ umoristic─â. [G.-D. nuvelei] /<fr. nouvelle. it. novella
Novele pl. legile împăratului Justinian, cari formează ultima parte a dreptului roman, numite la noi în vechime Nearale.
nuvelă f. 1. prima știre despre ceva recent; 2. povestire scurtă, roman în miniatură.
* nov├ęl─â f., pl. e (lat. novella). Pl. Ultimele leg─ş din codu lu─ş Justinian, numite ├«n vechime la no─ş nearale (dup─â ngr. ╚Öi vgr. near├í). V. nuvel─â.
* nuv├ęl─â f., pl. e (fr. nouvelle, d. lat. pop. novella, pl. n. devenit sing. f. ╚Öi care ├«nseamn─â ÔÇ×lucrur─ş no┼ş─âÔÇŁ, d. novellus, nou╚Ť, dim. d. novus, no┼ş. V. novel─â, nu─şa). Fam. Noutate, informa╚Ťiune no┼ş─â. Ma─ş des. Nara╚Ťiune scurt─â despre ni╚Öte persoane ╚Öi care, dezvoltat─â mult, poate deveni roman╚Ť.
NUVELĂ s. (LIT.) (înv.) noutate. (A publicat o ~.)
nuvel─â s. v. NOUTATE.
NUV├ëL─é (< fr., it.) s. f. Specie epic─â, cultivat─â ├«ndeosebi ├«n literatura modern─â, ├«nf─â╚Ťi╚Ö├ónd, ├«ntr-un cadru mai restr├óns ├«n raport cu romanul, un episod semnificativ din via╚Ťa unuia sau a mai multor personaje. A ap─ârut ├«n Evul Mediu, ├«n literatura italian─â, c─âp─ât├ónd str─âlucire prin crea╚Ťia lui Boccaccio. Din sec. 19 specia s-a dezvoltat, ├«n special prin ad├óncirea observa╚Ťiei ╚Öi a analizei psihologice, dar ╚Öi prin varietatea tematic─â. Au scris n. scriitori ca P. Merim├ęe, G. de Maupassant, Cehov, Turgheniev, M. Twain, Th. Mann, St. Zweig, G. Grass, iar ├«n literatura rom├ón─â, C. Negruzzi, Al. Odobescu, I. Slavici, I.L. Caragiale, L. Rebreanu, M. Eliade, M. Preda, D.R. Popescu, ╚śt. B─ânulescu, F. Neagu ╚Ö.a.

Novel─â dex online | sinonim

Novel─â definitie

Intrare: nuvel─â
novel─â substantiv feminin
nuvel─â substantiv feminin
Intrare: novel─â
novel─â substantiv feminin