novelă definitie

2 intrări

28 definiții pentru novelă

NOVÉLĂ2 s. f. v. nuvelă.
NOVÉLĂ1, novele, s. f. (Jur.) Dispoziție suplimentară care se adaugă la o lege cuprinsă într-o codificare anterioară (în dreptul roman). – Din lat. novellae.
NUVÉLĂ, nuvele, s. f. 1. Specie literară a genului epic, mai amplă și mai complexă decât schița, mai scurtă și mai simplă decât romanul, care înfățișează un episod semnificativ din viața unuia sau mai multor personaje (prezentate în mediul lor social). 2. (Înv.) Noutate (3). [Var.: (rar) novélă s. f.] – Din fr. nouvelle, it. novella.
NOVÉLĂ2 s. f. v. nuvelă.
NOVÉLĂ1, novele, s. f. Dispoziție suplimentară care se adaugă la o lege cuprinsă într-o codificare anterioară (în dreptul roman). – Din lat. novellae.
NUVÉLĂ, nuvele, s. f. 1. Specie literară a genului epic, mai amplă și mai complexă decât schița, mai scurtă și mai simplă decât romanul, care înfățișează un episod semnificativ din viața unuia sau mai multor personaje (prezentate în mediul lor social). 2. (Înv.) Noutate (3). [Var.: (rar) novélă s. f.] – Din fr. nouvelle, it. novella.
NOVÉLĂ1 s. f. v. nuvelă2.
NOVÉLĂ2, novele, s. f. (Învechit) Noutate, știre. Deși ți-am scris îndată ca să cercetezi mai cu de-amănuntu această novelă, ai tăcut cu totul. KOGĂLNICEANU, S. 207. – Variantă: nuvélă (GHICA, A. 352) s. f.
NUVÉLĂ1 s. f. v. novelă2.
NUVÉLĂ2, nuvele, s. f. Compunere literară în proză, mai puțin complexă decît romanul, înfățișînd un fragment caracteristic din viața unor personaje prezentate în mediul lor social; specie a genului epic reprezentată prin această compunere. Nuvelele și schițele ce alcătuiesc culegerea... fac impresia unor detalii dintr-o frescă uriașă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/1. – Variantă: novélă (C. PETRESCU, C. V. 145) s. f.
novélă (jur.) s. f., g.-d. art. novélei; pl. novéle
nuvélă s. f., g.-d. art. nuvélei; pl. nuvéle
novélă (jur.) s. f., g.-d. art. novélei; pl. novéle
nuvélă s. f., g.-d. art. nuvélei; pl. nuvéle
NUVÉLĂ s. (LIT.) (înv.) noutate. (A publicat o ~.)
NUVÉLĂ s. v. noutate.
NOVÉLĂ s.f. 1. (Jur.) Dispoziție suplimentară de drept roman care se adăuga la o lege. 2. V. nuvelă. [< fr. novelles, lat. novelae].
NUVÉLĂ s.f. Specie a genului epic în proză, mai redusă decât romanul, care cuprinde părți caracteristice din viața unor personaje pe care le prezintă în diversitatea caracterelor lor, în mediul lor social, urmărind un conflict unic, concentrat. [Var. novelă s.f. / < fr. nouvelle, cf. it. novella – povestire < lat. novella – lucru nou].
NOVÉLE s. f. pl. (jur.) dispoziții suplimentare de drept roman care se adăugau la o lege. (< fr. novelles, lat. novelae)
NUVÉLĂ s. f. specie a genului epic în proză, mai redusă decât romanul, care cuprinde părți caracteristice din viața unor personaje prezentate în diversitatea caracterelor lor, în mediul lor social. (< fr. nouvelle, it. novella)
NUVÉLĂ ~e f. Creație literară epică în proză, mai complexă și mai amplă decât schița, mai simplă și mai redusă ca proporții decât romanul, în care este redat un eveniment caracteristic din viața unuia sau mai multor personaje. ~ umoristică. [G.-D. nuvelei] /<fr. nouvelle. it. novella
Novele pl. legile împăratului Justinian, cari formează ultima parte a dreptului roman, numite la noi în vechime Nearale.
nuvelă f. 1. prima știre despre ceva recent; 2. povestire scurtă, roman în miniatură.
* novélă f., pl. e (lat. novella). Pl. Ultimele legĭ din codu luĭ Justinian, numite în vechime la noĭ nearale (după ngr. și vgr. neará). V. nuvelă.
* nuvélă f., pl. e (fr. nouvelle, d. lat. pop. novella, pl. n. devenit sing. f. și care înseamnă „lucrurĭ noŭă”, d. novellus, nouț, dim. d. novus, noŭ. V. novelă, nuĭa). Fam. Noutate, informațiune noŭă. Maĭ des. Narațiune scurtă despre niște persoane și care, dezvoltată mult, poate deveni romanț.
NUVE s. (LIT.) (înv.) noutate. (A publicat o ~.)
nuve s. v. NOUTATE.
NUVÉLĂ (< fr., it.) s. f. Specie epică, cultivată îndeosebi în literatura modernă, înfățișând, într-un cadru mai restrâns în raport cu romanul, un episod semnificativ din viața unuia sau a mai multor personaje. A apărut în Evul Mediu, în literatura italiană, căpătând strălucire prin creația lui Boccaccio. Din sec. 19 specia s-a dezvoltat, în special prin adâncirea observației și a analizei psihologice, dar și prin varietatea tematică. Au scris n. scriitori ca P. Merimée, G. de Maupassant, Cehov, Turgheniev, M. Twain, Th. Mann, St. Zweig, G. Grass, iar în literatura română, C. Negruzzi, Al. Odobescu, I. Slavici, I.L. Caragiale, L. Rebreanu, M. Eliade, M. Preda, D.R. Popescu, Șt. Bănulescu, F. Neagu ș.a.

novelă dex

Intrare: nuvelă
novelă substantiv feminin
nuvelă substantiv feminin
Intrare: novelă
novelă substantiv feminin