notocordă definitie

13 definiții pentru notocordă

NOTOCÓRD, notocorde, s. n. Schelet axial primitiv al embrionului animalelor cordate, situat sub sistemul nervos central și deasupra tubului digestiv, din care derivă coloana vertebrală; coardă dorsală. [Var.: notocórdă s. f.] – Din fr. notochorde.
NOTOCÓRDĂ s. f. v. notocord.
NOTOCÓRD s. n. v. notocordă.
NOTOCÓRDĂ, notocorde, s. f. Organ elastic în formă de nuia, situat în axa corpului unor animale, sub sistemul nervos și deasupra tubului digestiv, din care derivă coloana vertebrală. [Var.: notocórd s. n.] – Din fr. notochorde.
!notocórd/notocórdă s. n. / s. f., pl. notocórde
notocórd s. n., pl. notocórde[1]
NOTOCÓRDĂ s. (ANAT.) coardă dorsală.[1]
NOTOCÓRD s.n. (Biol.) Formație primitivă a coloanei vertebrale. [Var. notocordă s.f. / < fr. notochorde, cf. gr. noton – spate, chorde – coardă].
NOTOCÓRDĂ s.f. v. notocord.
NOTOCÓRD s. n. formație anatomică primitivă în regiunea dorsală a embrionului animalelor cordate, din care derivă scheletul vertebral; coardă dorsală. (< fr. notochorde)
NOTOCORDĂ s. (ANAT.) coardă dorsală.
NOTOCÓRD (< fr.; {s} gr. notos „spate” + khorde „coardă”) s. n. (ZOOL.) Scheletul axial primitiv al embrionului animalelor cordate. Se menține la amfioxus și la ciclostomi; la vertebrate, n. este înlocuit de coloana vertebrală. Sin. coardă dorsală.
NOTO-1 „spate, spinare, dorsal”. ◊ gr. notos „spate, spinare” > fr. noto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. noto-. □ ~cord (v. -cord), s. n., schelet axial primitiv al embrionului animalelor cordate, din care derivă coloana vertebrală; ~mel (v. -mel1), s. m., monstru la care membrele supranumerare sînt prinse în partea de dinapoi a corpului; ~riz (v. -riz), adj., (despre crucifere) cu radicula plasată pe partea dorsală a cotiledoanelor; ~trib (v. -trib), adj., (despre polen) transportat pe spatele insectei care realizează polenizarea.

notocordă dex

Intrare: notocord
notocordă
notocord