notificațiune definitie

13 definiții pentru notificațiune

NOTIFICÁȚIE, notificații, s. f. Act, document prin care se notifică ceva. ♦ Înștiințare oficială scrisă adresată unei persoane, prin organul competent, cu scopul de a o informa că un fapt sau un act juridic a fost îndeplinit sau urmează să fie îndeplinit; notificare. [Var.: notificațiúne s. f.] – Din fr. notification.
NOTIFICAȚIÚNE s. f. v. notificație.
NOTIFICÁȚIE, notificații, s. f. Act, document prin care se notifică ceva. ♦ Înștiințare oficială scrisă adresată unei persoane, prin organul competent, cu scopul de a o informa că un fapt sau un act juridic a fost îndeplinit sau urmează să fie îndeplinit; notificare. [Var.: notificațiúne s. f.] – Din fr. notification.
NOTIFICAȚIÚNE s. f. v. notificație.
notificáție (-ți-e-) s. f., art. notificáția (-ți-a), g.-d. art. notificáției; pl. notificáții, art. notificáțiile (-ți-i-)
notificáție s. f. (sil. -ți-e-), art. notificáția (sil.-ți-a), g.-d. art. notificáției; pl. notificáții, art. notificáțiile (sil. -ți-i-)[1]
NOTIFICÁȚIE s 1. v. notificare. 2. v. indicație.[1]
NOTIFICÁȚIE s.f. Notificare, înștiințare. ♦ Act, document prin care se notifică ceva. [Gen. -iei, var. notificațiune s.f. / cf. fr. notification].
NOTIFICAȚIÚNE s.f. v. notificație.
NOTIFICÁȚIE s. f. notificare. (< fr. notification)
NOTIFICÁȚIE ~i f. 1) v. A NOTIFICA. 2) Comunicare scrisă adresată unei persoane, prin organul competent, pentru a o informa că un act juridic a fost îndeplinit sau urmează să fie îndeplinit. [G.-D. notificației; Sil. -ți-e] /<fr. notification[1]
notificațiúne f. (lat. notificátio, -ónis). Acțiunea de a notifica. Hîrtia pin care se notifică. – Și -áție, dar ob. -áre.
NOTIFICAȚIE s. 1. notificare. (~ sentinței.) 2. (concr.) indicație, însemnare, mențiune, notă, notificare, observație, precizare, specificare, specificație. (Poartă următoarea ~...)

notificațiune dex

Intrare: notificație
notificațiune
notificație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e-