NOTÍȚIE, notiții, s. f. (Înv.) Informație, știre. – Din it. notizia, lat. notitia.

NOTÍȚĂ, notițe, s. f. Diminutiv al lui notă. ♦ Informație, știre (de proporții reduse), de obicei publicată undeva. ♦ (La pl.) Însemnări rezumative după un curs, o lecție etc.; note. – Din fr. notice.[1]

NOTÍȚIE, notiții, s. f. (Înv.) Informație, știre. – Din it. notizia, lat. notitia.[1]

NOTÍȚIE, notiții, s. f. (Italienism învechit) Informație, știre. Asemine sînt silit să zic și eu în privirea acelor notiții. ALECSANDRI, C. 99.

notíție (înv.) (-ți-e) s. f., art. notíția (-ți-a), g.-d. art. notíției; pl. notíții, art. notíțiile (-ți-i-)

notíță s. f., g.-d. art. notíței; pl. notíțe[1]

notíție s. f. (sil. -ți-e), art. notíția (sil. -ți-a), g.-d. art. notíției; pl. notíții, art. notíțiile (sil.-ți-i-)[1]

NOTÍȚĂ s. 1. însemnărică. (Am primit ~ de la tine.) 2. (la pl.) note (pl.). (~ luate la curs.) 3. v. adnotație.[1]

NOTÍȚĂ s.f. Însemnare scurtă. ♦ (La pl.) Scurte însemnări făcute la un curs, la o lecție, la o conferință. [Cf. fr. notice].[1]

NOTÍȚĂ ~e f. la pl. (diminutiv de la notă) Însemnări rezumative făcute în timpul audierii unor lecții sau lecturii unor cărți; conspect. /<fr. notice[1]

notíție, notițíi, s.f. (înv.) 1. notiță. 2. informare, știre.[1]