Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru notar

NOT├üR, notari, s. m. 1. Func╚Ťionar public ├«nvestit cu atribu╚Ťia de a autentifica acte juridice, de a legaliza semn─âturi, de a elibera copii legalizate, certificate etc. 2. (├Än vechea organizare administrativa a Rom├óniei) Reprezentant al puterii centrale ├«n comune, cu atribu╚Ťii de ╚Öef al poli╚Ťiei ╚Öi de secretar comunal. ÔÇô Din fr. notaire, lat. notarius, germ. Notar.
NOT├üR, notari, s. m. 1. Func╚Ťionar public ├«nvestit cu atribu╚Ťia de a autentifica acte juridice, de a legaliza semn─âturi, de a elibera copii legalizate, certificate etc. 2. (├Än vechea organizare administrativ─â a Rom├óniei) Reprezentant al puterii centrale ├«n comune, exercit├ónd de obicei atribu╚Ťii de ╚Öef al poli╚Ťiei ╚Öi de secretar comunal. ÔÇô Din fr. notaire, lat. notarius, germ. Notar.
NOT├üR, notari, s. m. 1. (Azi mai ales determinat prin ┬źde stat┬╗) Func╚Ťionar public ├«nvestit cu puterea de a autentifica acte juridice. Notarul de stat poate face singur inventarierea sau s─â delege pe secretarul biroului de notariat de stat. B. O. 1953, 4. 2. (Ie╚Öit din uz; ├«n vechea administra╚Ťie) Secretar al prim─âriei unei comune rurale. Avea ├«ns─â notarul doi b─âie╚Ťi ╚śi popa o feti╚Ť─â. BENIUC, V. 36. Notarul se ├«ncrunta la oameni. AG├ÄRBICEANU, S. P. 30.
notár s. m., pl. notári
notár s. m., pl. notári
NOTÁR s. (Transilv.) notarăș.
NOT├üR s.m. 1. Func╚Ťionar public ├«nvestit cu puterea de a autentifica acte juridice. 2. (├Än trecut) Secretar al prim─âriei ├«n comunele rurale. [< germ. Notar, cf. fr. notaire].
NOT├üR s. m. 1. (ant.; la romani) secretar; func╚Ťionar imperial care redacta actele juridice. 2. ecleziast sau laic ata╚Öat cancelariilor episcopale sau congrega╚Ťiilor romane. 3. func╚Ťionar public ├«nvestit cu puterea de a autentifica acte juridice. 4. secretar al prim─âriei ├«n comunele rurale. (< fr. notaire, lat. notarius, germ. Notar)
NOT├üR ~i m. 1) Persoan─â oficial─â, ├«nvestit─â cu drepturi juridice, care ├«ndepline╚Öte func╚Ťii ce ╚Ťin de competen╚Ťa notariatului. 2) ist. Secretar al unei prim─ârii rurale. /<fr. notaire, lat. notarius, germ. Notar
notar m. func╚Ťionar public care prime╚Öte ╚Öi redacteaz─â acte de v├ónzare, contracte, testamente, etc.
* not├ír m. (lat. notarius, care ─şa note, secretar). Func╚Ťionar public care prime╚Öte ╚Öi redacteaz─â contractele, testamentele ╚Öi alte acte pe care le autentific─â. Notar rural, secretar comunal rural.
NOTAR s. (Transilv.) notarăș.
NOT─éREAS─é s. (Transilv.) not─âr─â╚Öi╚Ť─â.

Notar dex online | sinonim

Notar definitie

Intrare: notar
notar substantiv masculin