NOTABILITÁTE, notabilități, s. f. (Mai ales la pl.) Personalitate de seamă, cu o situație politică ori socială importantă, personaj important, cu prestigiu, cu vază; notabil. – Din fr. notabilité.

NOTABILITÁTE, notabilități, s. f. (Mai ales la pl.) Personalitate de seamă, cu o situație politică ori socială importantă, personaj important, cu prestigiu, cu vază; notabil. – Din fr. notabilité.

NOTABILITÁTE, notabilități, s. f. (Mai ales la pl.) Personaj important, personalitate cu vază. Se așeză în fundul sălei, în mijlocul notabilităților. BART, E. 145. Este tocmai locul public de predilecțiune al tuturor notabilităților. CARAGIALE, O. III 141.

notabilitáte s. f., g.-d. art. notabilitắții; pl. notabilitắți

notabilitáte s. f., g.-d. art. notabilității; pl. notabilități

NOTABILITĂȚI s. pl. notabili (pl.). (~ile orașului.)

NOTABILITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este notabil. ♦ (la pl.) Personalități de seamă, importante. [Cf. fr. notabilité].

NOTABILITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este notabil. 2. (pl.) personalitate de seamă, cu situație politică sau socială importantă; notabil. (< fr. notabilité)

NOTABILITÁTE ~ăți f. 1) Caracter notabil. 2) mai ales la pl. livr. Persoană care are un rol important în viața publică (deținând un rang înalt în ierarhia socială). ~ăți locale. /<fr. notabilité

notabilitate f; 1. caracterul celor notabile: 2. persoană notabilă.

* notabilitáte f. (nlat. notabilitas, – átis). Calitatea de a fi notabil. Persoană notabilă.

NOTABILITĂȚI s. pl. notabili (pl.). (~ile orașului.)