Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru nota╚Ťiune

NOT├ü╚ÜIE, nota╚Ťii, s. f. 1. ├Änsemnare, consemnare; text scris care con╚Ťine scurte ├«nsemn─âri, observa╚Ťii. 2. Reprezentare prin semne conven╚Ťionale, simboluri etc.; p. ext. semn grafic, simbol etc. prin care se reprezint─â ceva. ÔÖŽ Spec. Sistem de reprezentare grafic─â a sunetelor muzicale ╚Öi a diferitelor raporturi dintre ele. 3. Calificare, apreciere a cuno╚Ötin╚Ťelor cuiva cu ajutorul notelor sau al calificativelor. [Var.: nota╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. notation, lat. notatio, -onis.
NOTA╚ÜI├ÜNE s. f. v. nota╚Ťie.
NOT├ü╚ÜIE, nota╚Ťii, s. f. 1. ├Änsemnare, consemnare; text scris care con╚Ťine scurte ├«nsemn─âri, observa╚Ťii. 2. Reprezentare prin semne conven╚Ťionale, simboluri etc.; p. ext. semn grafic, simbol etc. prin care se reprezint─â ceva. ÔÖŽ Spec. Sistem de reprezentare grafic─â a sunetelor muzicale ╚Öi a diferitelor raporturi dintre ele. 3. Calificare, apreciere a cuno╚Ötin╚Ťelor cuiva cu ajutorul notelor sau al calificativelor. [Var.: nota╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. notation, lat. notatio, -onis.
NOTA╚ÜI├ÜNE s. f. v. nota╚Ťie.
NOT├ü╚ÜIE, nota╚Ťii, s. f. 1. ├Änsemnare, not─â. C─âutam s─â fiu, ├«n nota╚Ťiile mele, am─ânun╚Ťit... ascu╚Ťit, original! GALACTION, O. I 16. 2. Sistem de reprezentare grafic─â a sunetelor ╚Öi a diferitelor raporturi dintre ele. 3. Reprezentare grafic─â a unor semne conven╚Ťionale. Nota╚Ťie algebric─â. Nota╚Ťie chimic─â.
not├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. not├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. not├í╚Ťiei; pl. not├í╚Ťii, art. not├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
not├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. not├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. not├í╚Ťiei; pl. not├í╚Ťii, art. not├í╚Ťiile (sil.-╚Ťi-i-)[1]
NOTÁȚIE s. 1. v. înregistrare. 2. v. însemnare. 3. v. notare.[1]
NOT├ü╚ÜIE s.f. 1. ├Änsemnare, not─â. 2. Sistem de semne conven╚Ťionale folosit pentru a exprima datele dintr-un domeniu oarecare; notare. ÔŚŐ Nota╚Ťie muzical─â = sistem de reprezentare grafic─â a sunetelor muzicale ╚Öi a diferitelor raporturi dintre ele. [Gen. -iei, var. nota╚Ťiune s.f. / cf. fr. notation, lat. notatio].
NOTA╚ÜI├ÜNE s.f. v. nota╚Ťie.
NOT├ü╚ÜIE s. f. 1. ├«nsemnare, ├«nregistrare, not─â. 2. sistem de semne conven╚Ťionale pentru a exprima datele dintr-un domeniu; notare. ÔÖŽ ~ muzical─â = sistem de reprezentare grafic─â a sunetelor muzicale ╚Öi a diferitelor raporturi dintre ele. (< fr. natation, lat. notatio)
NOT├ü╚ÜIE ~i f. 1) v. A NOTA. 2) Sistem de semne grafice conven╚Ťionale (litere, cifre etc.) adoptat ├«ntr-o ramur─â a ╚Ötiin╚Ťei sau ├«ntr-un domeniu de activitate. [G.-D. nota╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e-] /<fr. notation, lat. notatio, ~onis[1]
nota╚Ťi(un)e f. reprezentare prin semne convenite: nota╚Ťiune muzical─â,algebric─â.
nota╚Ťi├║ne f. (lat. not├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a nota, de a reprezenta pin semne: nota╚Ťiune muzical─â, algebric─â, chimic─â. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
NOTA╚ÜIE s. 1. consemnare, ├«nregistrare, ├«nscriere, ├«nsemnare, notare, (├«nv.) notificare. (~ cheltuielilor zilnice.) 2. (concr.) consemnare, ├«nsemnare, men╚Ťiune, not─â, (├«nv.) izvod, semn. (O ~ r─âzlea╚Ť─â pe marginea unui manuscris.) 3. notare. (~ elevilor.)
diastematic─â, nota╚Ťie ~ v. nota╚Ťie (IV).
ecfonetic─â, (c├óntare ~, nota╚Ťie ~) v. bizantin─â, muzic─â; nota╚Ťie (IV).
nota╚Ťie muzical─â, ├«n sens larg, sistem de scriere a muzicii cuprinz├ónd totalitatea semnelor grafice care s─â permit─â executantului realizarea fidel─â a inten╚Ťiilor compozitorului; ├«n sens restr├óns, sistem de scriere a sunetelor* muzicale care le determin─â pozi╚Ťia pe scara ├«n─âl╚Ťimilor*. Sin. sem(e)iografie muzical─â. I. ├«n n. europ. uzual─â pentru aceast─â determinare exist─â trei mijloace de baz─â: a) portativul* de cinci linii (pentagrama muzical─â); b) cheile* corespunz─âtoare diferitelor voci ╚Öi instr. ╚Öi c) notele*. ├Än lipsa portativului, pozi╚Ťia sunetelor poate fi determinat─â prin frecven╚Ťa* lor, cuprins─â, ├«n sistemul egal temperat*, ├«ntre extremele do1 = 16,35 Hz* ╚Öi do10 = 8.372 Hz ale sc─ârii ├«n─âl╚Ťimilor*, respectiv sunetul cel mai grav ╚Öi cel mai acut al orgii* mari. Pozi╚Ťia sunetelor mai poate fi determinat─â afect├ónd fiec─ârui sunet indicele numeric al octavei* din care face parte (v. notarea octavelor). Pentru scrierea notelor care dep─â╚Öesc capacitatea portativului se utilizeaz─â linii suplimentare; c├ónd acestea dep─â╚Öesc num─ârul de cinci, f─âc├ónd lectura incomod─â, se recurge la semnul de trecere la 1-2 octave superioare sau inferioare (cifrele 8 sau 15 urmate de puncte, v. abrevia╚Ťii; notarea octavelor). Spre a se evita repetarea prea multor linii suplimentare pentru vocile (1) sau instr. al c─âror ambitus (1) ocup─â registre (1) mai grave sau mai ├«nalte ale sc─ârii sunetelor, se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â un sistem adecvat de chei*, semne grafice care, fix├ónd pozi╚Ťia ╚Öi denumirea unui sunet-reper, le determin─â pe toate celelalte din ambitusul* respectiv. Notele*, semnele de baz─â ale scrierii muzicii, au forma unui oval, gol sau plin, desenat pu╚Ťin oblic. Diferite semne [codi╚Ťe, stegule╚Ťe sau bare (II, 1)] stabilesc valoarea* (duratei) notelor. Deoarece un sunet oarecare din scara muzical─â complet─â repet─â pe unul dintr-o singur─â octav─â, denumirile notelor se reduc la 7 ├«n scara diatonic─â* ╚Öi la 12 ├«n cea cromatic─â*. Pentru denumiri de utilizeaz─â n. silabic─â ╚Öi n. literal─â (Nota╚Ťia silabic─â Italia, Fran╚Ťa, Rom├ónia etc.: do re mi fa sol la (si bemol) si; Nota╚Ťia literal─â Germania, Austria, Anglia, S.U.A. etc.: c d e f g a b h ╚Öi c d e f g a b-flat b). ├Än Fran╚Ťa, pentru do* se mai folose╚Öte ╚Öi vechea denumire aretin─â ut*. Denumirile sunetelor cromatice se ob╚Ťin ├«n n. silabic─â, ad─âug├ónd silabelor cuvintele diez* sau bemol* (v. ╚Öi altera╚Ťie). ├Än n. literal─â germ., se adaug─â literelor dezinen╚Ťa is pentru diez ╚Öi es pentru bemol (ex. cis ÔÇ×do diezÔÇŁ ╚Öi des ÔÇ×re bemolÔÇŁ). Fac excep╚Ťie de la regul─â: as ÔÇ×la bemolÔÇŁ ╚Öi b sau B ÔÇ×si bemolÔÇŁ. ├Än n. englez─â se ├«nso╚Ťe╚Öte litera cu termenul sharp ÔÇ×diezÔÇŁ sau flat ÔÇ×bemolÔÇŁ. Deoarece ├«n muzic─â nu exist─â timp absolut, ci numai relativ, durata sunetelor este ╚Öi ea relativ─â, fiind raportat─â totdeauna la durata unei note-reper, de o anumit─â valoare. ├Än sistemul diviziunii (1) binare* a valorilor (care st─â la baza ritmului* binar), nota ├«ntreag─â valoreaz─â 2 doimi*, doimea 2 p─âtrimi* etc. ├Än sistemul diviziunii ternare, nota* ├«ntreag─â se scrie cu punct (1) ├«n dreapta ╚Öi valoreaz─â 3 doimi (scrise cu punct (1) ├«n dreapta ╚Öi valoreaz─â 3 doimi (scrise cu punct), doimea 3 p─âtrimi (scrise cu punct) etc. Exist─â ╚Öi diviziuni speciale: trioletul*, cvintoletul* etc., ├«n diviziunea binar─â a valorilor, ╚Öi duoletul*, cvartoletul* etc. ├«n cea ternar─â*. Pentru fiecare valoare de not─â din ambele diviziuni exist─â un semn corespunz─âtor de pauz─â*, care ╚Ťine locul notei. M─âsurile sunt separate ├«ntre ele cu ajutorul barelor (II, 3) verticale de m─âsur─â: bara final─â (dubla-bar─â) se aplic─â la sf├ór╚Öitul unei lucr─âri sau a p─âr╚Ťilor ei. Intensitatea* sonor─â (dinamica*, nuan╚Ťele), c├ónd este fix─â, se noteaz─â prin cuvinte ca piano*, forte* etc. Varia╚Ťiile de intensitate se noteaz─â prin termeni ca crescendo* ori descrescendo* sau respectiv, prin semnele < ╚Öi >. Exist─â diferite semne sau termeni pentru accente* ori moduri speciale de execu╚Ťie (legato*, staccato* etc.) cum ╚Öi pentru interpretare. ÔÖŽ ├Äncerc─ârile mai apropiate de a perfec╚Ťiona semiografia muzical─â au avut ├«n vedere rezolvarea unor probleme ca reducerea num─ârului de chei, reducerea armurilor*, cifrarea m─âsurilor ╚Öi mai cu seam─â simplificarea nota╚Ťiei altera╚Ťiilor, foarte complicate ├«n scriitura modern─â. S-a propus autonomia complet─â a denumirii celor 12 sunete ale gamei cromatice, un sistem nou pentru scrierea lor, ca ├«n unele partituri* moderne (├«n special a celor de muzic─â electronic─â*), ├«n care ├«n─âl╚Ťimile sunt notate prin frecven╚Ťe* iar duratele prin secunde. Extinderea principiului cheii sol transpozitoare ├«n orice octav─â, dup─â modelul cheii sol pentru tenor (1) (pe linia ├«nt├ói a portativului), combinat─â cu principiul cheii fa transpozitoare ar permite s─â se renun╚Ťe cu totul la cheia do. ├Än leg─âtur─â cu simplificarea n. s-a bucurat de succes, ├«n a doua jum─âtate a sec. 19, a╚Öa-numitul sistem Tonic-sol-fa*. II. (ist.) ├Än perspectiva dezvolt─ârii diferitelor culturi, n. a ap─ârut la un timp nu prea ├«ndep─ârtat dup─â apari╚Ťia scrierii ╚Öi a fost firesc s─â se utilizeze semnele acesteia (litere, cifre sau chiar cuvinte). Sistemele de semiografie muzical─â din aceast─â prim─â categorie au fost numite fonetice (A.-F. Gevaert) ╚Öi printre ele se afl─â cel indian (cel mai vechi), cu cinci consoane ╚Öi dou─â vocale, luate din numele treptelor sc─ârii muzicale (sa, ri, ga, ma, pa, dha, ni), iar ad─âugarea altor vocale dubla valoarea notelor; cel chinez, cu semne provenite din numele treptelor ╚Öi semne pentru valoarea notelor; cel arab, care folosea cifre; cel gr. antic, cu litere ale unui alfabet arhaic ╚Öi cu diferite semne. ÔÖŽ ├Änc─â ├«naintea erei noastre, c├ónd num─ârul coardelor kitharei* ajunsese la 15, scara gr. a sunetelor cuprindea dou─â octave, plus un semiton* sus ╚Öi un ton* jos (proslambanomenos ÔÇ×[sunet] ad─âugatÔÇŁ). Sunetele erau scrise ╚Öi denumite prin 15 litere ale unui alfabet arhaic, unele oblice sau culcate. Pentru muzica vocal─â exist─â o n. aparte. ├Än n. roman─â a lui Boethius (sec. 6), inspirat─â probabil dup─â cea gr. a lui Alypios din lucrarea Isagoge (sec. 4), un fel de manual, semnele grece╚Öti sunt ├«nlocuite cu literele majuscule A...P ale alfabetului latin. ÔÖŽ ├Än sistemul n. fonetice intr─â ╚Öi tubulaturile* sec. 16-17, unde litere, cifre ╚Öi semne diferite reprezint─â coardele* sau tastele* (v. clap─â) instr. care trebuiau ac╚Ťionate pentru a ob╚Ťine sunete izolate sau acorduri*. La sf├ór╚Öitul sec. 17, D. Cantemir a inventat prima n. (cu cifre) a muzicii turce╚Öti, cu ajutorul c─âreia s-au transmis un mare num─âr de pe╚Örefuri, piese instr. cu mi╚Öcare moderat─â. III. O alt─â categorie de sisteme de semiografie muzical─â ÔÇô cuprinde n. diastematic─â (< gr. ╬┤╬╣╬▒¤â¤ä╬Ě╬╝╬▒¤ä╬╣¤░¤î¤é [diastematik├│s], ÔÇ×intermitent, [separat] prin intervaleÔÇŁ). ├Än aceasta, configura╚Ťia melodiei, cu succesiunea ei de sunete mai joase ╚Öi mai ├«nalte, durate etc., este clar─â ochiului dintr-odat─â, gra╚Ťie pozi╚Ťiei relative a unor semne numite, ├«n diferite subsisteme, neume (< gr. ╬Ż╬Áß┐Ž╬╝╬▒, ÔÇ×semn, comand─âÔÇŁ, de la vb. ╬Ż╬Á¤Ź¤ë, ÔÇ×a ├«ncuviin╚Ťa, a face un semn, a comandaÔÇŁ), figuri sau note. Cele mai vechi n. diastematice sunt cea neumatic─â a c├óntului greg.* ╚Öi cea bizantin─â (IV); urmeaz─â n. clasic─â japonez─â, cea mensural─â a ev. med. (v. musica mensurata) ╚Öi ├«n fine cea modern─â. N. neumatic─â occid. s-a dezvoltat din accentele ascu╚Ťit (lat. virga sau virgula) ╚Öi grav (punctum) utilizate ├«n metrica (2) poetic─â latin─â. Neumele indicau numai locul unde vocea trebuia s─â coboare, dar nu defineau intervalele ╚Öi nici durata sunetelor, astfel c─â serveau mai mult ca mijloc mnemonic pentru cei ce cuno╚Öteau dinainte melodia. ÔÖŽ Prin sec. 10 a ap─ârut necesitatea fix─ârii ├«n scris a unui sunet-reper, ├«n care scop s-a adoptat o linie colorat─â (ro╚Öie), ├«naintea c─âreia se scrie una din literele F, G sau C, permi╚Ť├ónd o diferen╚Ťiere mai bun─â a sunetelor reprezentate de neume. De la caligrafierea gotic─â a acestor litere deriv─â, prin mai multe transform─âri, actualele semne pentru chei. Utilizarea liniei colorate a ├«nsemnat un progres decisiv, deschiz├ónd drumul c─âtre portativul din mai multe linii. ├Än sec. 11, G. dÔÇÖArezzo a introdus tetragrama sa, portativul de patru linii (v. hexacord, solmizare). Dup─â ce la unica voce (2) care c├ónta s-a ad─âugat o a doua (stilul organum* sec. 9), a devenit necesar─â m─âsurarea exact─â a duratei sunetelor, de unde a luat na╚Ötere n. propor╚Ťional─â sau mensural─â (lat. notatio mensurata). Pentru stabilirea duratei relative a sunetelor s-a aplicat sistemul metricii poetice cu teminologia respectiv─â, ├«ncep├ónd cu denumirile longa* (nota lung─â) ╚Öi brevis (nota scurt─â), utilizate de prin sec. 12. Treptat, dar destul de ├«ncet, n. neumatic─â se transform─â ├«n sec. 13 ├«n n. p─âtrat─â (notae quadratae), cu valorile ei diferen╚Ťiate de note ╚Öi pauze. Aceast─â form─â avea s─â devin─â relativ repede rombic─â. Trecerea la aceste forme de scriere are la origine un fapt cu totul prozaic. P├ón─â ├«n sec. 12, pentru scriere se ├«ntrebuin╚Ťa o tij─â sub╚Ťire de trestie sau stuf t─âiat─â (lat. calamus), dar ├«n urm─âtorul s-a adoptat pana de g├ósc─â, despicat─â, elastic─â. Cu aceasta, printr-o simpl─â ap─âsare, nota ap─ârea de la sine p─âtrat─â; prin mi╚Öcarea oblic─â a m├óinii, nota devenea rombic─â. Sub influen╚Ťa ritmului dactil (- UU), cel mai important ├«n vechea poetic─â, ├«n muzic─â a predominat mult─â vreme diviziunea ternar─â (longa = 3 breves). Suprema╚Ťiei binarului (longa = 2 breves) i-a trebuit mult timp (sec. 14-16) pentru a se impune [v. mod (III)]. ├Änc─â de prin sec. 14 au ap─ârut noi valori de note: maxima* sau duplex longa, care valora 2 sau 3 longae; semibrevis* = 1/2 de brevis; minima* = 1/4 de brevis; miminima* = 1/2 de minima = 1/4 de semibrevis. Toate aceste valori se scriau rombic, cu note goale sau pline cu codi╚Ťe ├«n sus sau ├«n jos. Din asemenea norme de scriere s-a ajuns ╚Öi s-a definitivat ├«n sec. 17 forma oval─â, pu╚Ťin oblic─â, utilizat─â ╚Öi ast─âzi. Valoarea mai mare a notelor albe fa╚Ť─â de a celor negre dateaz─â din sec. 15. ÔÖŽ ├Än ceea de prive╚Öte denumirile sunetelor (notelor), c─âlug─ârii cat. au folosit multe sec. sistemul boe╚Ťian [v. n. (II)], dezvoltat cu unele adapt─âri ale literelor lat. ├Än sec. 10, Odon de Cluny introduce o n. simplificat─â, ├«n care figurau ╚Öi litere minuscule: ├«n prima octav─â se p─âstrau vechile majuscule A...G, dar ├«n a doua apar minusculele a...g corespunz─âtoare. ├Än continuare, pentru vocile infantile (femeile nefiind admise ├«n corurile eclesiastice) s-au ├«ntrebuin╚Ťat literele mici ale alfabetului grec. Jos, sub sunetul A, cel ad─âugat (proslambanomenos) a fost reprezentat prin majuscula greac─â ╬ô (gamma). Cu timpul, denumirea gamma a fost dat─â ├«ntregii serii de sunete spre acut, iar mai t├órziu, prin restr├óngere semantic─â, numai seriei de sunete din cuprinsul unei octave. Invent├ónd (├«nceputul sec. 11) metoda solmiz─ârii*, Guido dÔÇÖArezzo a introdus sistemul mnemotehnic pentru re╚Ťinerea sigur─â a intona╚Ťiei sunetelor sc─ârii diatonice, denumind treptele succesive ale acesteia prin silabele ut...la, valabile identic pentru ambitusul oric─âruia dintre cele trei hexacorduri* considerate. ÔÖŽ Semnele de altera╚Ťie au ca genez─â faptul c─â, ├«nc─â de la ├«nceputul c├óntului greg. (sec. 6), atunci c├ónd scara lui c (do) era intonat─â pe nota f (fa), s-a sim╚Ťit necesitatea unui sunet b mai jos cu un semiton, pentru a se avea ├«ntre treptele 3-4 ale sc─ârii f acela╚Öi interval de semiton ca ╚Öi ├«ntre treptele corespunz─âtoare ale sc─ârii c ╚Öi a se evita astfel tritonul* fa-sol-la-si (diabolus in musica). Astfel, un anumit timp, cu semnul b se notau dou─â sunete de aceea╚Öi importan╚Ť─â, dar diferite ca intona╚Ťie (1). Cu vremea, ele au fost diferen╚Ťiate ├«n scris ├«n felul urm─âtor: 1) nota b din scara c se scria mai col╚Ťuroas─â, aproximativ p─âtrat─â (goal─â) ╚Öi de aceea se numea b quadrum sau b quadratum. ├Än scara c, acest b suna frumos (├«n tetracordul* sol-la-si-do), dar ├«n scara f d─âdea na╚Ötere tritonului fa-si ╚Öi suna aspru, dur, de unde denumirea de b durum. 2) Nota b din scara f se scria ├«n forma unui b obi╚Önuit ╚Öi de aceea se numea b rotundum. Fiind intonat cu un semiton mai jos, el suna mai pl─âcut dec├ót b durum ╚Öi de aceea i s-a spus b molle (b moale). Mai t├órziu, pentru a diferen╚Ťia mai bine aceste dou─â note, b molle a luat forma actualului bemol, iar b durum forma becarului*. ├Än lb. fr. s-a spus b mol ╚Öi b carr├ę, iar ├«n cea it. b. molle ╚Öi b quadro. ├Än grafia germ., confuzia dintre forma literei gotice h ╚Öi forma col╚Ťuroas─â a lui b quadrum a dus, ├«n sec. 16, la ├«nlocuirea acestuia din urm─â cu litera h (si al nostru). Litera b, f─âr─â alt adaos, a r─âmas s─â-l indice pe b. molle (si bemol). C├ót prive╚Öte diezul, actualul semn grafic care ├«l reprezint─â deriv─â din semnul becar*. O vreme, actualele semne pentru becar ╚Öi diez au fost ├«ntrebuin╚Ťate indiferent pentru a indica ridicarea cu un semiton a unei note. De prin sec. 12-13, sunetul fa din modul mixolidic* (sol) era intonat ├«n muzica pop. cu un semiton mai sus, ca ╚Öi do din modul (1, 3) doric (re), ├«ncep├ónd s─â ac╚Ťioneze spontan atrac╚Ťia sensibilei* c─âtre tonic─â* (v. musica ficta). Pentru a se marca ├«n scris noua intona╚Ťie, se utilizau diferite variante grafice ale semnelor becar ╚Öi bemol. ├Än sec. 13 ele au fost aplicate notelor fa ╚Öi do, iar mai t├órziu ╚Öi notelor sol ╚Öi re. Nota mi bemol apare abia ├«n sec. 16. Etimologic, denumirea ÔÇ×diezÔÇŁ provine din gr. diesis*, sfertul de ton din anticul gen enarmonic (1), pe care unii teoreticieni din sec. 16 ├«ncercau s─â-l aduc─â la o via╚Ť─â nou─â, sub influen╚Ťa ├«ntoarcerii generale la clasicismul grec. ├Än ev. med. sunetele alterate se scriau cu alte culori dec├ót cele ale sc─ârii diatonice, pentru a putea fi mai u╚Öor deosebite de acestea. De aceea au fost numite cromatice (gr. chromatikos ÔÇ×coloratÔÇŁ, de la chroma ÔÇ×culoareÔÇŁ), ca ╚Öi semitonuri ├«n care intrau (fa-fa diez etc.). Pe la sf├ór╚Öitul sec. 16 s-a ad─âugat ├«nc─â o not─â celor ╚Öase existente (do...la), care a primit numele de si, format din ini╚Ťuialele cuvintelor ÔÇ×Sancte IohannesÔÇŁ (v. hexacord). Dup─â un sec., celor ╚Öapte silabe li s-au atribuit caracteristicile absolute din hexacordul natural, o dat─â cu adoptarea octavei ca formul─â de solfegiere. G─âsind ÔÇ×surd─âÔÇŁ vechea silab─â ut a lui G. dÔÇÖArezzo, italienii au ├«nlocuit-o ├«n sec. 17 cu silaba do*, provenit─â de la numele teoreticianului G.B. Doni sau de la invoca╚Ťia Dominus vobiscum (ÔÇ×Domnul fie cu voiÔÇŁ). ├Än Fran╚Ťa se utilizeaz─â ambele silabe. IV. N. bizantin─â. Cercet─ârile ├«ntreprinse, ├«ndeosebi ├«n sec. nostru, au dus la concluzia c─â sumerienii, indienii, chinezii, egiptenii ╚Öi grecii vechi au cunoscut n. muzical─â. Sunerienii au utilizat nota╚Ťia cuneiform─â ├«nc─â din sec. 16 ├«. Hr. Dup─â descoperirea, ├«n 1947, a unui important fond de mss. la Qumran ÔÇô ├«n apropierea M─ârii Moarte ÔÇô ├«n Iordania (datate ├«ntre anii 150 ├«. Hr. ÔÇô 150 d. Hr.), Eric Werner a ajuns prin 1957, la constatarea asem─ân─ârii evidente ├«ntre unele semne din aceste mss. ╚Öi semne cuneiforme sumeriene, unele chiar cu semne muzicale biz. Asem─ânarea cu n. biz. a izbit ╚Öi pe al╚Ťi speciali╚Öti. ├Än alte mss., care au apar╚Ťinut sectei maniheene, descoperite la Turfan, ├«n de╚Öertul Gobi (China), scrise prin sec. 10-11 dup─â modele foarte apropiate de originalele din sec. 3, se constat─â folosirea repetat─â a unor vocale, separate prin silabe repetate: iga, igga, fenomen ├«nt├ólnit ╚Öi ├«n scrierile vechi siriene, ca ╚Öi ├«n mss. vechi biz. ╚Öi sl. Aceste similitudini ├«n n. ca ╚Öi ├«n vocalize, au dus la presupunerea c─â scrierea muzical─â biz. ca ╚Öi maniera de c├óntare nu sunt str─âine de practicile mai vechi ale popoarelor Orientului Apropiat. Nu poate surprinde acest lucru, desigur, dac─â avem ├«n vedere c─â cre╚Ötinismul ÔÇô ╚Öi o dat─â cu el, imnografia, c├óntarea ╚Öi organizarea octoehului* ÔÇô s-a dezvoltat ├«n primul r├ónd ├«n centrele culturale importante din aceast─â zon─â geografic─â, mai ales ├«n cele siriene. ╚śi totu╚Öi, primul imn* cre╚Ötin care ni s-a p─âstrat ÔÇô descoperit la Oxyrhinchos ├«n Egipt (datat ├«ntre sf├ór╚Öitul sec. 2 ╚Öi ├«nceputul celui urm─âtor) ÔÇô este ├«n n. (II) alfabetic─â gr. alexandrin─â, singura descifrabil─â din cele men╚Ťionate. ├Än practica lor muzical─â, bizantinii au folosit dou─â sisteme de n.: ecfonetic─â, proprie deci citirii ecfonetice* ╚Öi diastematic─â [v. n (III), ├«n care semnele reprezint─â intervale (gr. ╬┤╬╣╬Ȥâ¤ä╬Ě╬╝╬▒ ÔÇ×intervalÔÇŁ)]. 1. N. ecfonetic─â. Este cea mai veche n. folosit─â de bizantini. Unii speciali╚Öti i-au atribuit origine orient., spun├ónd c─â semnele respective au fost preluate din vechea n. cuneiform─â sumerian─â, sau din cea maniheean─â; al╚Ťii ├«ns─â au pus aceast─â n. ├«n leg─âtur─â cu semnele prozodice (v. prozodie) gr., inventate de c─âtre Aristofan din Bizan╚Ť (cca. 180 ├«. Hr.) ╚Öi folosite ca ghid ├«n declama╚Ťie. Asem─ânarea dintre semnele prozodice ╚Öi cele ecfonetice ÔÇô ├«n c├óteva cazuri chiar denumirea identic─â ÔÇô sunt gr─âitoare. Aceste semne prozodice au fost introduse de c─âtre Herodian ╚Öi al╚Ťi gramaticieni elini (sec. 2 ╚Öi urm.), pentru declamarea expresiv─â a textelor scripturistice. Ca sistem, n. ecfonetic─â era deja constituit─â, se pare, ├«n sec. 4, cel mai vechi mss. ├«n aceast─â n. dat├ónd din sec. 5. Dar raritatea unor asemenea mss. ╚Öi, mai ales, condi╚Ťiile necorespunz─âtoare de p─âstrare nu permit datarea precis─â a mss. anterioare sec. 8, c├ónd num─ârul lor cre╚Öte. Pe baz─â de documente cert datate, aceast─â n. poate fi urm─ârit─â p├ón─â ├«n sec. 15, c├ónd dispare. C. H├Âeg identific─â trei faze de dezvoltare a acestei n.: a) faza arhaic─â (sec. 8-9); b) faza clasic─â (sec. 10-12); c) faza de decaden╚Ť─â (sec. 13-15). Folosirea rar─â a unor semne, sau lipsa unor anumitor grup─âri de semne este caracteristic─â primei faze; dimpotriv─â, reducerea treptat─â a num─ârului semnelor folosite este proprie ultimei faze. De obicei, semnele ÔÇô uneori acelea╚Öi, alteori diferite ÔÇô ├«ncadreaz─â propozi╚Ťii mai dezvoltate, sau fraze ale textului. Aceste semne ÔÇô care se scriu deasupra, dedesubtul, sau la aceea╚Öi ├«n─âl╚Ťime cu textul ÔÇô nu au o semnifica╚Ťie precis─â, de unde p─ârea c─â ele aveau o func╚Ťie mnemotehnic─â, rostul fiec─âreia fiind s─â aminteasc─â interpretului o anumit─â formul─â (1, 3, melodic─â pe care o ╚Ötia de mai ├«nainte. Al╚Ťi speciali╚Öti ÔÇô de pild─â, Gr. Pan╚Ťiru ÔÇô socotesc c─â semnele au o semnifica╚Ťie precis─â. Av├ónd ├«n vedere c─â aceast─â recitare comport─â elanuri ÔÇô cel pu╚Ťin la accentele expresive, dac─â nu ╚Öi tonice [v. accent (I; IV)] ale textului ÔÇô dar ╚Öi c─âderi, ne face s─â accept─âm cu dificultate ideea c─â recitarea ├«ntregului fragment de text ├«ncadrat ├«ntre dou─â semne se desf─â╚Öura uniform. C─âr╚Ťile prev─âzute cu aceast─â nota╚Ťie se numesc: evangheliare, lec╚Ťionare*, profetologii. ├Än acela╚Öi fel ÔÇ×se zicÔÇŁ ecteniile*, ca ╚Öi ecfonisul*. 2. N. diastemic─â. Porne╚Öte de la cea precedent─â, ├«nmul╚Ťindu-i semnele ╚Öi acord├ónd ÔÇô cel pu╚Ťin unora ÔÇô o semnifica╚Ťie diastemic─â precis─â. Lipsa de documente muzicale vechi ÔÇô cel mai vechi mss. dateaz─â din sec. 9 sau 10 ÔÇô ├«mpiedic─â fixarea mai precis─â a apari╚Ťiei acestei n. Se crede ├«ns─â c─â ╚Öi-a f─âcut apari╚Ťia prin sec. 8, c├ónd imnografia* cap─ât─ât o dezvoltare foarte mare ╚Öi c├ónd s-a sim╚Ťit nevoia organiz─ârii octoehului*. Dac─â avem ├«ns─â ├«n vedere c─â o asemenea ├«ncercare se f─âcuse ├«nc─â de la ├«nceputul sec. 6 (v. bizantin─â, muzic─â), putem considera apari╚Ťia acestei n. mai veche dec├ót sec. 8. ├Än orice caz, este de presupus organizarea imnelor pe ehuri* a impus fixarea c├ónt─ârilor ├«n scris ÔÇô cel pu╚Ťin a anumitor modele ÔÇô deci ╚Öi inventarea unui sistem de n. corespunz─âtor. Speciali╚Ötii disting, ├«n general, patru stadii evolutive ale acestei n.: A. paleobiz. (sec. 8-12); B. mediobiz. (sec. 13-15); C. neobiz. sau kukuzelian─â (sec. 15-19 [p├ón─â ├«n anul 1814]); D. modern─â sau chrysanthic─â (dup─â 1814). ├Än primele trei stadii, num─ârul semnelor merge cresc├ónd, ca pentru n. modern─â num─ârul acestora s─â se reduc─â. Teoreticienii ├«mpart semnele ├«n: semne fonetice (¤ć¤ë╬Ż╬̤ä╬╣¤░߯░ ¤â╬Ě╬╝߯░╬┤╬╣╬▒ sau ß╝ö╬╝¤ć¤ë╬Ż╬▒ ¤â╬Ě╬╝߯░╬┤╬╣╬▒) care reprezint─â sunete, intervale; semne afone (ß╝ä¤ć¤ë╬Ż╬▒ ¤â╬Ě╬╝߯░╬┤╬╣╬▒), de durat─â*, nuan╚Ť─â*, expresie*. Unele semne afone sunt de dimensiuni mai mari, de unde ╚Öi denumirea de semne mari (╬╝╬Á╬│╬Č╬╗╬▒ ¤â╬Ě╬╝߯░╬┤╬╣╬▒ sau ╬╝╬Á╬│╬Č╬╗╬▒ ߯ŤǤü╬┐¤â¤ä╬Ȥâ╬Á╬╣¤é). Cu un termen general, aceste hypostaze ÔÇô de dimensiune mic─â sau mare ÔÇô sunt denumite ╚Öi semne cheironomice (¤ç╬Á╬╣¤ü╬┐╬Ż╬┐╬╝╬╣¤░߯░). Spre deosebire de semnele fonetice, care se scriu cu cerneal─â neagr─â, semnele cheironomice se scriu, de obicei, cu cerneal─â ro╚Öie. Dup─â valoarea lor diastemic─â, semnele fonetice se ├«mpart ├«n: trupuri (¤â¤Ä╬╝╬▒¤ä╬▒, somata), cele care urc─â sau coboar─â ╚Öi duhuri (¤Ç╬Ż╬Á¤Ź╬╝╬▒¤ä╬▒, pne╬Żmata) cele care reprezint─â ter╚Ťe sau cvarte ascendente sau descendente. ├Än papadachii* sau propedii*, isonul este trecut, de obicei, la ├«nceputul semnelor cheironomice, de╚Öi joac─â un rol deosebit de important ├«n melodie, pe c├ónd hyporrhoe ╚Öi kratemohyporrhoon sunt socotite ÔÇ×nici trupuri, nici duhuriÔÇŁ, a╚Öa cum erau socotite probabil katabasma ╚Öi kratemo-katabasma, folosite doar ├«n n. paleobizantin─â. Trupurile (cu excep╚Ťia celor dou─â kentime) se scriu singure, pe c├ónd duhurile se scriu fie sprijinite fie combinate cu un semn din categoria precedent─â. ├Än cazul sprijinirii ÔÇô ├«ndeosebi pe oligon ╚Öi petaste, cu totul rar pe kufisma ╚Öi pelaston ÔÇô pentru calcularea intervalului conteaz─â numai duhul, pe c├ónd ├«n cazul combina╚Ťiei dintre ÔÇ×trupuriÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×duhuriÔÇŁ valorea intervalic─â a semnelor se cumuleaz─â. Aceste observa╚Ťii r─âm├ón valabile pentru toate cele patru faze, cu excep╚Ťiile pe care le vom men╚Ťiona la timpul potrivit. a) N. paleobiz. (numit─â, de asemeni: constantinopolitan─â, hagiopolit─â primitiv─â, arhaic─â, liniar─â etc.) prezint─â, dup─â H.J. Tillyard, trei faze: a) esphigmenian─â (dup─â un mss. aflat ├«n m─ân─âstirea Esphigmen de la Athos); b) Chartres (dup─â trei foi p─âstrate, p├ón─â la al doilea r─âzboi mondial, la Chartres, ├«n Fran╚Ťa) ╚Öi c) andreatic─â (dup─â cod. 18 la schitul Sf. Andrei, Muntele Athos). Ra├»na Palikarova-Verdeil g─âse╚Öte alte etape de dezvoltare ale acestui stadiu evolutiv: a) paleobiz. arhaic─â (sec. 8-9); b) kondacarian─â (sec. 9-12, dup─â mss. de tip kondacaria, p─âstrate ├«n biblioteci din Rusia) ╚Öi c) faza Coislin (dup─â mss. Coislin 220 de la Bibl. Na╚Ťional─â din Paris). Tr─âs─âtura de baz─â a acestei n. o constituie apari╚Ťia func╚Ťiei diastematice a unor semne. Unele dintre acestea, ca: oxeia, kantemata, hypsil├ę, apostrophos ╚Öi hamil├ę nu au, totu╚Öi ÔÇô dup─â unii speciali╚Öti ÔÇô valoarea determinat─â; iar isonul ╚Öi-a f─âcut apari╚Ťia doar ├«n faza Coislin. Tot acum apar semnele ritmice: dipl├ę, klasma mikron, kratema ╚Öi apoderma. Pentru aceast─â perioad─â se vorbe╚Öte de dou─â n.: una mai simpl─â, aplicat─â c├ónt─ârilor melismatice*, ├«n care sunt prezente numeroase semne mari. Unele dintre acestea vor fi preluate integral de c─âtre fazele urm─âtoare, dar altele vor fi modificate ca grafie. Din cauza valorii diastematice neclare a unora dintre semnele importante aceast─â n. nu a putut fi ├«nc─â transcris─â. La aceasta contribuie ╚Öi lipsa total─â a micilor teoreticoane muzicale (v. propedie) care-╚Öi fac apari╚Ťia abia ├«n sec. 13. B. N. mediobiz. (numit─â de asemenea: hagiopolit─â, rond─â sau rotund─â, f─âr─â ipostaze mari, damascenian─â). Codificare imnelor, urmate de apari╚Ťia melurgilor*, d─â impuls nou numai crea╚Ťiei ci ╚Öi n. care devine tot mai precis─â. Ad─âug├ónd pu╚Ťine semne noi fa╚Ť─â de n. precedent─â ÔÇô num─ârul acestora va cre╚Öte totu╚Öi pe parcurs ÔÇô aceast─â nou─â faz─â aduce, ├«n primul r├ónd stabilirea valorii diastematice a semnelor fonetice, ceea ce permite transcrierea c├ónt─ârilor ├«n ceea ce au ele esen╚Ťial. ├Än aceast─â faz─â apare pelastonul, semn cu caracter diastematic, cre╚Öte num─ârul semnelor cheironomice, apar gorgonul ╚Öi argonul ÔÇô semne ale diviziunii unit─â╚Ťii de timp ÔÇô se ├«nt├ólne╚Öte ftoraua* specific─â formei cromatice nenano, se schimb─â denumirea ╚Öi grafia unor semne cheironomice, apar grup─âri de semne a c─âror semnifica╚Ťie ├«nc─â nu se cunoa╚Öte. S-au propus, pentru acestea din urm─â, diferite solu╚Ťii care ├«ns─â sunt greu de acceptat. Grupul de semne seisma ar reprezenta un tremolo* ÔÇ×executat cu vigoare re╚Ťinut─â, ca vibra╚Ťiile unui zguduituriÔÇŁ (E. Wellesz), dar ├«l g─âsim transcris regulat, ├«n n. chrysantic─â, prin aceea╚Öi formul─â melodic─â alc─âtuit─â din zece sunete. Se sus╚Ťine, ├«n general, c─â aceast─â n. ar fi d─âinuit doar p├ón─â ├«n sec. 15, c├ónd a fost ├«nlocuit─â cu cea neobizantin─â, dar mss. muzicale de la Putna (scrise ├«ntre aprox. 1511-1560) folosesc ├«n mare m─âsur─â n. mediobiz. C. N. neobiz. (cucuzelian─â, hagiolopit─â, recent─â etc.) folose╚Öte acelea╚Öi semne fonetice ╚Öi cu aceea╚Öi semnifica╚Ťie din n. mediobizantin─â. Nu aduce nimic nou nici ├«n ceea ce prive╚Öte semnele ritmice, dar se ├«nmul╚Ťesc semnele cheironimice (dinamice, expresive etc.). Apar semne ÔÇô unele asem─ân─âtoare cu floralele* din n. modern─â ca: thematismos, eso, thematismos exo, thes kai apothes, thema kaploun, a c─âror semnifica╚Ťie nu se cunoa╚Öte, iar interpret─ârile propuse nu prezint─â credit. ├Änc─ârcarea tot mai mare a scrierii cu hypostaze mari ╚Öi cu tot felul de combina╚Ťii ale acestora a impus ÔÇô poate ╚Öi sub influen╚Ťa muzicii occid. ÔÇô simplific─âri ale acestui sistem de scriere. D. N. modern─â sau chrysantic─â reprezint─â ultima etap─â evolutiv─â a n. biz. Aici s-a eliminat tot ce s-a considerat a fi de prisos, dar s-au ╚Öi introdus semne noi, mai ales ritmice, de modula╚Ťie (v. ftorale), m─ârturii*. Semnele diastemice se g─âsesc toate ├«n n. anterioar─â. Este mai simpl─â dec├ót cele anterioare, poate fi u╚Öor m├ónuit─â, dar nu poate ajuta cu nimic la ├«n╚Ťelegerea n. anterioare, ├«n primul r├ónd a semnelor cheironomice. Ca observa╚Ťie general─â, privind scrierea ╚Öi combinarea diferitelor semne diastematice, men╚Ťion─âm: a) kentema (chentima) ╚Öi hyps├şle (ipsili) nu se scriu niciodat─â singure, ci doar ÔÇ×sprijiniteÔÇŁ, adic─â scrise la dreapta semnelor care reprezint─â semnele ascendente sau ÔÇô ├«n cazul chentimei ÔÇô dedesubtul semnului, spre cap─âtul din dreapta; b) semnele ascendente ├«╚Öi pierd valoarea c├ónd deasupra lor se scrie isonul sau oricare dintre semnele descendente; c) semnele ascendente suprapuse ├«╚Öi cumuleaz─â valoarea, cu excep╚Ťia combin─ârii cu cele dou─â chentime, caz ├«n care fiecare semn ├«╚Öi p─âstreaz─â valoarea; d) ipsili scris deasupra ╚Öi spre st├ónga unui semn de secund─â ascendent─â cumuleaz─â valorile.

Nota╚Ťiune dex online | sinonim

Nota╚Ťiune definitie

Intrare: nota╚Ťie
nota╚Ťiune
nota╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e