NÓSFIȚĂ s. f. v. nostiță.

NÓSTIȚĂ, nostițe, s. f. Cegă mică (până la 1 kg). [Var.: nósfiță s. f.] – Din sb. nostvica, nosvica.

NÓSFIȚĂ s. f. v. nostiță.

NÓSTIȚĂ, nostițe, s. f. Cegă mică (până la l kg). [Var.: nósfiță s. f.] – Din scr. nostvica, nosvica.

NÓSFIȚĂ s. f. v. nostiță.

NÓSTIȚĂ, nostițe, s. f. Cegă mică. (Cu sens colectiv) Pleacă pescarii în două luntre și prind nostiță. I. IONESCU, M. 86. – Variantă: nósfiță (BĂCESCU, P. 24) s. f.

nóstiță s. f., g.-d. art. nóstiței; pl. nóstițe

nóstiță s. f., g.-d. art. nóstiței; pl. nóstițe

nóstiță, nóstițe, s.f. (reg.) 1. cegă mică (până la 1 kg). 2. specie de pește.