Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

11 defini╚Ťii pentru noroit

NORO├Ź2, noroiesc, vb. IV. Refl. ╚Öi tranz. A (se) afunda ├«n noroi1, a (se) ├«mpotmoli ├«n noroi1; a (se) murd─âri cu noroi1. ÔÇô Din noroi1.
NORO├ŹT, -─é, noroi╚Ťi, -te, adj. (Rar) Noroios. ÔÇô V. noroi2.
NORO├Ź2, noroiesc, vb. IV. Refl. ╚Öi tranz. A (se) afunda ├«n noroi1, a (se) ├«mpotmoli ├«n noroi1; a (se) murd─âri cu noroi1. ÔÇô Din noroi1.
NORO├ŹT, -─é, noroi╚Ťi, -te, adj. (Rar) Noroios. ÔÇô V. noroi2.
NORO├Ź2, noroiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu noroi, a umple cu noroi; a cufunda, a ├«neca ├«n noroi. M─â ├«mp─âcam ╚Öi cu prim─âriile de-atunci ale ora╚Öelor, ce nu dau pe foc s─â strice drumurile ╚Öi s─â noroiasc─â uli╚Ťele cu ridicarea z─âpezii. MACEDONSKI, O. III 32. ├Än mijlocul acestei m─âri glodoase era noroit un car. CONTEMPORANUL, III 657.
NORO├ŹT, -─é, noroi╚Ťi, -te, adj. (Rar) Acoperit de noroi, cufundat ├«n noroi. Ca un bivol tr├«ntit, Tr├«ntit, noroit! P─éSCULESCU, L. P. 169.
noro├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. noroi├ęsc, imperf. 3 sg. noroi├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. noroi├ísc─â
NORO├Ź vb. a se ├«mpotmoli, a se ├«ngloda, a se ├«nn─âmoli, a se n─âmoli, (rar) a se ├«nnoroi, (pop.) a se potmoli, (reg.) a se ├«ntina. (Carul s-a ~ ├«n drum.)
A NORO├Ź ~i├ęsc tranz. rar 1) A face s─â se noroiasc─â. 2) A umple cu noroi; a murd─âri cu noroi. /Din noroi
A SE NORO├Ź m─â ~i├ęsc intranz. rar (despre vehicule, persoane etc.) A intra ad├ónc ├«n noroi (f─âr─â a putea ├«nainta); a se ├«ngloda; a se ├«nn─âmoli; a se ├«mpotmoli. /Din noroi
NOROI vb. a se împotmoli, a se îngloda, a se înnămoli, a se nămoli, (rar) a se înnoroi, (pop.) a se potmoli, (reg.) a se întina. (Carul s-a ~ în drum.)

Noroit dex online | sinonim

Noroit definitie

Intrare: noroit
noroit
Intrare: noroi (vb.)
noroi 2 vb. conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv tranzitiv