Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru noroire

NORO├Ź2, noroiesc, vb. IV. Refl. ╚Öi tranz. A (se) afunda ├«n noroi1, a (se) ├«mpotmoli ├«n noroi1; a (se) murd─âri cu noroi1. ÔÇô Din noroi1.
NORO├Ź2, noroiesc, vb. IV. Refl. ╚Öi tranz. A (se) afunda ├«n noroi1, a (se) ├«mpotmoli ├«n noroi1; a (se) murd─âri cu noroi1. ÔÇô Din noroi1.
NOR├ôI1, noroaie, s. n. 1. P─âm├ónt amestecat cu ap─â ╚Öi muiat; glod, tin─â; loc, teren cu un asemenea p─âm├ónt. ÔŚŐ Noroi de sap─â (sau de foraj, de sond─â) = fluid constituit dintr-un amestec de argil─â sau marn─â ╚Öi ap─â, folosit ├«n timpul s─âp─ârii g─âurii de sond─â. 2. Fig. Ceea ce murd─âre╚Öte ╚Öi trebuie ├«nl─âturat; caracter, atitudine josnic─â, nedemn─â; dec─âdere moral─â; mediu dec─âzut, viciat. ÔŚŐ Expr. A ├«mpro╚Öca pe cineva cu noroi sau a zv├órli cu noroi ├«n cineva = a calomnia, a def─âima pe cineva. ÔÇô Din bg. naroj.
NORO├Ź2, noroiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu noroi, a umple cu noroi; a cufunda, a ├«neca ├«n noroi. M─â ├«mp─âcam ╚Öi cu prim─âriile de-atunci ale ora╚Öelor, ce nu dau pe foc s─â strice drumurile ╚Öi s─â noroiasc─â uli╚Ťele cu ridicarea z─âpezii. MACEDONSKI, O. III 32. ├Än mijlocul acestei m─âri glodoase era noroit un car. CONTEMPORANUL, III 657.
noro├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. noroi├ęsc, imperf. 3 sg. noroi├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. noroi├ísc─â
norói s. n., pl. noroáie
NORO├Ź vb. a se ├«mpotmoli, a se ├«ngloda, a se ├«nn─âmoli, a se n─âmoli, (rar) a se ├«nnoroi, (pop.) a se potmoli, (reg.) a se ├«ntina. (Carul s-a ~ ├«n drum.)
NOR├ôI s. 1. m├ól, mocirl─â, n─âmol, (rar) noroial─â, (├«nv. ╚Öi reg.) moceri╚Ť─â, (reg.) glod, mocioarc─â, n─âglod, n─âmal─â, pahn─â, t─âu, tin─â, (prin Transilv. ╚Öi Maram.) mocer─â. (Era mult ~ pe drum.) 2. (reg.) glod, im, imal─â, smolni╚Ť─â, tin─â, tinoroi. (Era plin de ~ pe pantaloni.) 3. noroi de foraj = fluid de foraj.
NORÓI s. v. ogor, pârloagă.
A NORO├Ź ~i├ęsc tranz. rar 1) A face s─â se noroiasc─â. 2) A umple cu noroi; a murd─âri cu noroi. /Din noroi
A SE NORO├Ź m─â ~i├ęsc intranz. rar (despre vehicule, persoane etc.) A intra ad├ónc ├«n noroi (f─âr─â a putea ├«nainta); a se ├«ngloda; a se ├«nn─âmoli; a se ├«mpotmoli. /Din noroi
NOR├ôI ~o├íie n. P─âm├ónt muiat de apa ploilor sau a z─âpezilor topite; glod; tin─â. ÔŚŐ A ├«mpro╚Öca pe cineva cu ~ a calomnia, a def─âima pe cineva. /<bulg. naroj
NOROI vb. a se împotmoli, a se îngloda, a se înnămoli, a se nămoli, (rar) a se înnoroi, (pop.) a se potmoli, (reg.) a se întina. (Carul s-a ~ în drum.)

Noroire dex online | sinonim

Noroire definitie

Intrare: noroi (vb.)
noroi 2 vb. conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv tranzitiv
Intrare: noroire
noroire infinitiv lung