norod definitie

16 definiții pentru norod

NORÓD, noroade, s. n. 1. (Înv.) Popor, națiune, neam; grup de oameni care face parte dintr-un anumit popor, dintr-o anumită națiune. ♦ (Înv. și pop.) Totalitatea credincioșilor care aparțin unui cult creștin, unei eparhii etc. 2. Număr mare, mulțime, masă de oameni. 3. Grosul populației; spec. țărănimea. – Din sl. narodŭ.
NORÓD, noroade, s. n. 1. (Pop.) Popor, națiune, neam; persoană sau grup de oameni care face parte dintr-un anumit popor, dintr-o anumită națiune. ♦ (Înv. și pop.) Totalitatea credincioșilor care aparțin unui cult creștin, unei eparhii etc. 2. Număr mare, mulțime, masă de oameni. 3. Grosul populației; spec. țărănimea. – Din sl. narodŭ.
NORÓD, noroade, s. n. (Învechit și arhaizant) 1. Popor. Domn am stat Moldovei mele și norodului părinte. VLAHUȚĂ. O. A. 51. Obștea ne-a trimis pre noi să-ți spunem că norodul nu te vrea. NEGRUZZI, S. I 139. 2. (În opoziție cu clasele dominante) Totalitatea populației exploatate. Bine ar fi să poată merge cît mai mulți, ca să vază boierii că întreg norodul cere pămînt. REBREANU, R. I 267. Tot norodul era îndatorat să se ridice în arme subt comanda boierilor și a căpitanilor miilor. BĂLCESCU, O. I 23. 3. Mulțime de oameni (din popor) strînși la un loc; gloată. Întreg norodul ia aminte Și-ascultă jalnica poveste. GOGA, P. 24. Aceste vorbe rostite de gura domnească au brăzdat adînc inima norodului adunat acolo. CREANGĂ, A. 75. Se înturnă spre norod... zicînd: iertați-mă. NEGRUZZI, S. I 149. ◊ Fig. Un stejar lăsa brațe noduroase și bătrîne peste un norod de dediței. GALACTION, O. I 46. Un vuiet lung și sinistru ca un norod de glasuri în răscoală. VLAHUȚĂ, N. 164.
noród (înv.) s. n., pl. noroáde
noród s. n., pl. noroáde
NORÓD s. 1. v. popor. 2. v. gloată.
NORÓD s. v. națiune, neam, popor, populație, seminție.
noród (noroáde), s. n.1. Popor, nație. – 2. Mulțime, gloată. Sl. narodŭ, din roditi „a zămisli” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 218), cf. rod. – Der. norodos, adj. (înv., plin de lume, populat).
NORÓD ~oáde n. pop. 1) Totalitate de persoane care trăiesc pe un anumit teritoriu; populație; popor. 2) Totalitate a oamenilor de o anumită naționalitate; popor; neam; seminție. 3) Masa truditoare a unei țări; popor. /<sl. narodu
norod n. poporul, mai ales cel de jos. [Slav. NARODŬ, din RODITI, a naște].
popor n. 1. mulțime de oameni din aceeaș țară care trăiesc sub aceleași legi: poporul român; 2. fig. mulțime în genere: popoare de muște, popoare de tunete EM.; 3. parte din populațiunea unei țări, a unui oraș, care e mai puțin înstărită și care trăiește din munca mâinilor: un om din popor; 4. parohie. [Termen necunoscut vechii limbi (vorba cu adevărat populară e norod), pare o romanizare după it. popolo; cf. pentru sensul 4, it. popolo, parohie, și Tr. pleban, poporan sau enoriaș].[1]
noród și (vechi) năród n., pl. oade (vsl. na-rodŭ, popor, d. roditi, a naște. V. rod). Rar. Azĭ. Popor.
norod s. v. NAȚIUNE. NEAM. POPOR. POPULAȚIE. SEMINȚIE.
NOROD s. 1. popor, țară, (pop.) obște. (Întregul ~ s-a ridicat la luptă.) 2. (mai ales în limbajul claselor exploatatoare) gloată, mulțime, plebe, popor, prostime, vulg, (înv. și reg.) poporime, (înv.) calabalîc. (Ce s-a strîns atîta ~?)
noród, noroade, s.n. – (înv.) 1. Popor, nație. 2. Mulțime, gloată: „Ni, scoală-te într-un cot, / Te uită păstă norod” (Antologie, 1980: 224). – Din sl. narodǔ „popor” (DEX, MDA) < roditi „a zămisli” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER).
noród, -oade, s.n. – 1. Popor, nație. 2. Mulțime, gloată: „Ni, scoală-te într-un cot, / Te uită păstă norod” (Antologie 1980: 224). – Sl. narodǔ, din roditi „a zămisli” (DER).

norod dex

Intrare: norod
norod substantiv neutru