norocos definitie

11 definiții pentru norocos

NOROCÓS, -OÁSĂ, norocoși, -oase, adj. 1. (Despre oameni) Care are noroc (2), căruia îi reușesc toate; norocit (1). 2. (Despre acțiuni) Care decurge sau se încheie în mod favorabil; norocit (2). ♦ Care aduce cuiva noroc. – Noroc + suf. -os.
NOROCÓS, -OÁSĂ, norocoși, -oase, adj. 1. (Despre oameni) Care are noroc (2), căruia îi reușesc toate; norocit (1). 2. (Despre acțiuni) Care decurge sau se încheie în mod favorabil; norocit (2). ♦ Care aduce cuiva noroc. – Noroc + suf. -os.
NOROCÓS, -OÁSĂ, norocoși, -oase, adj. Care are noroc, căruia îi reușesc toate. Iată-l pe Stoicea... norocos în copii, norocos în roadele pămîntului, norocos în toate cele, ca în poveste! GALACTION, O. I 51.
norocós adj. m., pl. norocóși; f. norocoásă, pl. norocoáse
norocós adj. m., pl. norocóși; f. sg. norocoásă, pl. norocoáse
NOROCÓS adj. (înv.) norocit, (fam.) băftos. (Om ~.)
NOROCÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care are (mult) noroc. 2) Care aduce noroc; cu noroc. /noroc + suf. ~os
norocos a. cel favorizat de soartă.
norocós, -oásă adj. Care are noroc, fericit.
NOROCOS adj. (înv.) norocit. (Om ~.)
A FI NOROCOS a avea bulan, a fi în bulan, a-i pune Dumnezeu (cuiva) mâna în cap, a-i surâde norocul.

norocos dex

Intrare: norocos
norocos adjectiv