norocel definitie

6 definiții pentru norocel

NOROCÉL, norocele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui noroc. – Noroc + suf. -el.
NOROCÉL, norocele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui noroc. – Noroc + suf. -el.
norocél (pop.) s. n., pl. norocéle
norocél s. n. (bot.), pl. norocéle
norocél, norocéle, s.n. (pop.) 1. noroc. 2. (reg.) plantă denumită și crucea-voinicului.
norocel, norocei s. m. (pop.) talisman, amuletă; mic obiect aducător de noroc.

norocel dex

Intrare: norocel
norocel substantiv neutru