Dicționare ale limbii române

2 intrări

14 definiții pentru normare

NORMÁ, normez, vb. I. Tranz. 1. A determina cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea unui produs, pentru executarea unei operații sau a unei cantități de produse care trebuie să fie obținută într-o unitate de timp în anumite condiții tehnico-organizatorice. ♦ A stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară pentru obținerea unui produs. 2. A supune unei norme (1), a stabili ceva prin norme. – Din normă.
NORMÁRE, normări, s. f. Acțiunea de a norma și rezultatul ei. – V. norma.
NORMÁ, normez, vb. I. Tranz. 1. A determina cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea unui produs, pentru executarea unei operații sau o cantitate de produse care trebuie să fie obținută într-o unitate de timp în anumite condiții tehnico-organizatorice. ♦ A stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară pentru obținerea unui produs. 2. A supune unei norme (1), a stabili ceva prin norme. – Din normă.
NORMÁRE, normări, s. f. Acțiunea de a norma și rezultatul ei. – V. norma.
NORMÁ, normez, vb. I. Tranz. A stabili norma unei anumite lucrări sau pentru un domeniu de activitate tehnico-economic.
NORMÁRE, normări, s. f. Acțiunea de a norma și rezultatul ei. Scopul principal al normării muncii în societatea socialistă este determinarea timpului de lucru necesar a fi cheltuit pentru unitatea de produs și stabilirea măsurii,în care contribuie fiecare muncitor la munca colectivă. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 4, 73.
normá (a ~) vb., ind. prez. 3 normeáză
normáre s. f., g.-d. art. normắrii; pl. normắri
normá vb., ind. prez. 1 sg. norméz, 3 sg. și pl. normeáză
normáre s. f., g.-d. art. normării; pl. normări
NORMÁ vb. I. tr. A stabili norma (de lucru). [Cf. germ. normen, normieren, rus. normirovati].
NORMÁRE s.f. Acțiunea de a norma și rezultatul ei. [< norma].
NORMÁ vb. tr. 1. a stabili norma de muncă pentru un anumit domeniu de activitate. ◊ a stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară. 2. a supune unei norme (1). (< normă)
A NORMÁ ~éz tranz. A face să corespundă unei norme. /Din normă

Normare dex online | sinonim

Normare definitie

Intrare: norma
norma verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: normare
normare substantiv feminin