normand definitie

22 definiții pentru normand

ÁNGLO-NORMÁND, -Ă, anglo-normanzi, -de, adj. 1. Care reunește elemente engleze și normande. 2. Care aparține culturii franceze (normande) din Anglia după cucerirea normandă (1066). ♦ (Substantivat, f.) Dialectul francez vechi vorbit pe cele două coaste ale Mării Mânecii între 1066 și sfârșitul sec. XIV.[1]
NORMÁ, normez, vb. I. Tranz. 1. A determina cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea unui produs, pentru executarea unei operații sau a unei cantități de produse care trebuie să fie obținută într-o unitate de timp în anumite condiții tehnico-organizatorice. ♦ A stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară pentru obținerea unui produs. 2. A supune unei norme (1), a stabili ceva prin norme. – Din normă.
NORMÁND, -Ă, normanzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume sub care erau cunoscute populațiile germanice care locuiau în Peninsula Scandinavă, Iutlanda și în insulele vecine; vikingi, varegi; (și la sg.) persoană care făcea parte din aceste populații. 2. Persoană originară sau locuitor din Normandia. 3. Adj. Care aparține Normandiei sau normanzilor (1), privitor la Normandia ori la normanzi.Din fr. normand.
NORMÁ, normez, vb. I. Tranz. 1. A determina cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea unui produs, pentru executarea unei operații sau o cantitate de produse care trebuie să fie obținută într-o unitate de timp în anumite condiții tehnico-organizatorice. ♦ A stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară pentru obținerea unui produs. 2. A supune unei norme (1), a stabili ceva prin norme. – Din normă.
NORMÁND, -Ă, normanzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Nume sub care erau cunoscute neamurile germanice care locuiau în Peninsula Scandinavă, Irlanda și în insulele vecine; vikingi, varegi; (și la sg.) persoană care făcea parte din aceste neamuri sau populații. 2. Locuitor al Normandiei. 3. Adj. Care aparține normanzilor (1) sau locuitorilor Normandiei, privitor la normanzi sau la locuitorii Normandiei. – Din fr. normand.
NORMÁ, normez, vb. I. Tranz. A stabili norma unei anumite lucrări sau pentru un domeniu de activitate tehnico-economic.
*ánglo-normánd adj. m., s. m., pl. ánglo-normánzi; adj. f., s. f. ánglo-normándă, pl. ánglo-normánde
normá (a ~) vb., ind. prez. 3 normeáză
normánd adj. m., s. m., pl. normánzi; adj. f., s. f. normándă, pl. normánde
normá vb., ind. prez. 1 sg. norméz, 3 sg. și pl. normeáză
normánd s. m., adj. m., pl. normánzi; f. sg. normándă, g.-d. art. normándei, pl. normánde
NORMÁNZI s. pl. (IST.) varegi (pl.), vikingi (pl.).
NORMÁ vb. I. tr. A stabili norma (de lucru). [Cf. germ. normen, normieren, rus. normirovati].
ANGLO-NORMÁND s. n. dialect francez vorbit pe cele două coaste ale Mării Mânecii. (< fr. anglo-normand)
NORMÁ vb. tr. 1. a stabili norma de muncă pentru un anumit domeniu de activitate. ◊ a stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară. 2. a supune unei norme (1). (< normă)
NORMÁND, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Normandia. ◊ (s. n.) dialect dintr-un grup de dialecte din nordul Franței, vorbit în Normandia. (< fr. normand)
A NORMÁ ~éz tranz. A face să corespundă unei norme. /Din normă
NORMÁND ~dă (~zi, ~de) m. și f. 1) la pl. Populația germanică care locuia în Peninsula Scandinavă și în insulele vecine. 2) Persoană care făcea parte din această populație. /<fr. normand
Normanzi m. pl. pirați veniți dela N. în sec. IX-X, când ocupară oparte a Angliei și a Normandiei.
NORMANZI s. pl. (IST.) varegi (pl.), vikingi (pl.).
NORMANDE, Insulele ~ (CHANNEL ISLANDS) [tʃænəl áiləndz], arhipelag format din patru insule (Jersey, Guernsey, Alderney și Sark) și mai multe insulițe, situat în S Mării Mânecii, în largul pen. Cotentin, cu autonomie internă în cadrul Marii Britanii; 194 km2. Centrul ad-tiv: Saint Helier (în ins. Jersey). Relief colinar; climat oceanic umed. Culturi legumicole, de flori, cereale. Creșterea animalelor. Pescuit. Turism. Se mai numesc și ins. Anglo-Normande.
NORMÁNZI (< fr.; cuv. franc *nortman „om din Nord”) s. m. pl. Nume sub care erau cunoscute neamurile germanice din Pen. Scandinavă, din Iutlanda și din insulele vecine. Ei au făcut în sec. 8-12 numeroase expediții militare și comerciale în Imp. Bizantin, Irlanda, Scoția, Germania, Anglia, Franța, Spania, Sicilia, S Italiei și Rusia, întemeind colonii și formațiuni politice. Se mai numeau vikingi, varegi.

normand dex

Intrare: norma
norma verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: normand (s.m.)
normand substantiv masculin
Intrare: normand (adj.)
normand adjectiv
Intrare: anglo-normand (adj.)
anglo-normand 1 adj. adjectiv
Intrare: anglo-normand, -ă (limbă)
anglo-normandă (numai) singular substantiv feminin
anglo-normand 2 s.n. (numai) singular substantiv neutru