Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru norm─â

NORM├ü, normez, vb. I. Tranz. 1. A determina cantitatea de munc─â necesar─â pentru efectuarea unui produs, pentru executarea unei opera╚Ťii sau a unei cantit─â╚Ťi de produse care trebuie s─â fie ob╚Ťinut─â ├«ntr-o unitate de timp ├«n anumite condi╚Ťii tehnico-organizatorice. ÔÖŽ A stabili cantitatea de materie prim─â, de combustibil etc. necesar─â pentru ob╚Ťinerea unui produs. 2. A supune unei norme (1), a stabili ceva prin norme. ÔÇô Din norm─â.
N├ôRM─é, norme, s. f. 1. Regul─â, dispozi╚Ťie etc. obligatorie, fixat─â prin lege sau prin uz; ordine recunoscut─â ca obligatorie sau recomandabil─â, ÔŚŐ Norm─â moral─â (sau etic─â) = model sau recomandare privind respectarea principiilor, ├«ndeplinirea datoriilor ╚Öi regulilor morale. Norm─â juridic─â = regul─â de conduit─â cu caracter general ╚Öi impersonal, emis─â de organele de stat competente, a c─ârei aplicare poate fi asigurat─â prin constr├óngere. ÔÖŽ Totalitatea condi╚Ťiilor minimale pe care trebuie s─â le ├«ndeplineasc─â un sportiv pentru a putea ob╚Ťine un titlu, o calificare etc. 2. Criteriu de apreciere, de reglementare. 3. Cantitate de munc─â pe care cineva trebuie s─â o presteze ├«ntr-o unitate de timp; (concr.) produs realizat ├«n acest timp. ÔŚŐ Norm─â de timp = timpul necesar pentru efectuarea unei lucr─âri ├«n condi╚Ťii specifice date. Norm─â tehnic─â = norm─â stabilit─â prin mijloace ╚Ötiin╚Ťifice, pe baza unor condi╚Ťii tehnice date, pentru efectuarea unui proces tehnologic. ÔÇô Din fr. norme, lat. norma, rus. norma.
NORM├ü, normez, vb. I. Tranz. 1. A determina cantitatea de munc─â necesar─â pentru efectuarea unui produs, pentru executarea unei opera╚Ťii sau o cantitate de produse care trebuie s─â fie ob╚Ťinut─â ├«ntr-o unitate de timp ├«n anumite condi╚Ťii tehnico-organizatorice. ÔÖŽ A stabili cantitatea de materie prim─â, de combustibil etc. necesar─â pentru ob╚Ťinerea unui produs. 2. A supune unei norme (1), a stabili ceva prin norme. ÔÇô Din norm─â.
N├ôRM─é, norme, s. f. 1. Regul─â, dispozi╚Ťie etc. obligatorie, fixat─â prin lege sau prin uz; ordine recunoscut─â ca obligatorie sau recomandabil─â. ÔŚŐ Norm─â moral─â (sau etic─â) = regul─â privitoare la modul de comportare a omului ├«n societate, la obliga╚Ťiile sale fa╚Ť─â de ceilal╚Ťi oameni ╚Öi fa╚Ť─â de societate. Norm─â juridic─â = regul─â de conduit─â cu caracter general ╚Öi impersonal, emis─â de organele de stat competente, a c─ârei respectare poate fi asigurat─â prin constr├óngere. ÔÖŽ Totalitatea condi╚Ťiilor minimale pe care trebuie s─â le ├«ndeplineasc─â un sportiv pentru a putea ob╚Ťine un titlu, o calificare etc. 2. Criteriu de apreciere, de reglementare. 3. Cantitate de munc─â pe care cineva trebuie s─â o presteze ├«ntr-o unitate de timp; (concr.) produs realizat ├«n acest timp. ÔŚŐ Norm─â de timp = timpul necesar pentru efectuarea unei lucr─âri ├«n condi╚Ťii specifice date. Norm─â tehnic─â = norm─â stabilit─â prin mijloace ╚Ötiin╚Ťifice, pe baza unor condi╚Ťii tehnice date, pentru efectuarea unui proces tehnologic. ÔÇô Din fr. norme, lat. norma, rus. norma.
NORMÁ, normez, vb. I. Tranz. A stabili norma unei anumite lucrări sau pentru un domeniu de activitate tehnico-economic.
N├ôRM─é, norme, s. f. 1. Regul─â fixat─â prin lege sau prin uz, ordine recunoscut─â ca obligatorie. V. r├«nduial─â, lege. Uria╚Öele transform─âri economice ╚Öi politice care s-au petrecut ├«n ╚Ťara noastr─â au dat na╚Ötere unor raporturi sociale noi, care ├«n mod necesar cer norme juridice noi. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 389, 5/4. De altfel toate se petreceau ├«n casa asta dup─â b─âtaia ceasornicului ╚Öi dup─â o norm─â fixat─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 83. 2. Mijloc, criteriu de apreciere, ├«ndreptar. S-a luat ca norm─â jum─âtatea pre╚Ťului de dus ╚Öi-ntors. CARAGIALE, O. VII 209. 3. Lucrare pe care trebuie s─â o execute cineva ├«ntr-o unitate de timp. Fac zilnic trei norme minerii: Puhoi de lumin─â, ╚Öuvoi de c─âldur─â! DE╚śLIU, G. 55. To╚Ťi tractori╚Ötii ├«╚Öi ├«ndeplinir─â normele indicate ├«n grafice. MIHALE, O. 407. ÔŚŐ Norm─â de timp = norm─â care determin─â cantitatea de timp de munc─â ├«n cursul c─âreia muncitorul trebuie s─â execute o anumit─â opera╚Ťie. Norm─â tehnic─â = norm─â stabilit─â prin mijloace ╚Ötiin╚Ťifice, pe baza unor condi╚Ťii tehnice date, pentru ├«ndeplinirea unei ac╚Ťiuni. ÔŚŐ Expr. A sparge norma v. sparge.
normá (a ~) vb., ind. prez. 3 normeáză
n├│rm─â s. f., g.-d. art. n├│rmei; pl. n├│rme
norm├í vb., ind. prez. 1 sg. norm├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. norme├íz─â
n├│rm─â s. f., g.-d. art. n├│rmei; pl. n├│rme
N├ôRM─é s. 1. v. dispozi╚Ťie. 2. v. directiv─â. 3. v. canon. 4. v. precept. 5. precept, principiu, regul─â, r├ónduial─â, (├«nv.) pravil─â, tocmeal─â. (~ de via╚Ť─â.) 6. v. criteriu.
NORMÁ vb. I. tr. A stabili norma (de lucru). [Cf. germ. normen, normieren, rus. normirovati].
N├ôRM─é s.f. 1. Regul─â obligatorie, lege dup─â care trebuie s─â se conduc─â cineva sau ceva. ÔÖŽ (Estet.) Regul─â, canon al crea╚Ťiei artistice. 2. Totalitatea condi╚Ťiilor minimale pe care trebuie s─â le ├«ndeplineasc─â un sportiv pentzru a se califica, a ob╚Ťine un titlu. 3. Criteriu, mijloc de apreciere. 4. Cantitate de produse care trebuie realizat─â de un muncitor ├«ntr-o unitate de timp. 5. Numele autorului ╚Öi titlul prescurtat al lucr─ârii, imprimate cu litere mici ├«n col╚Ťul st├óng de jos al primei pagini din fiecare coal─â de tipar. 6. (Mat.) Num─âr pozitiv care se asociaz─â anumitor m─ârimi matematice ╚Öi care generalizeaz─â propriet─â╚Ťile, valorile absolute ale numerelor ╚Öi ale modului numerelor complexe. [Cf. lat. norma, fr. norme, rus. norma].
NORM├ü vb. tr. 1. a stabili norma de munc─â pentru un anumit domeniu de activitate. ÔŚŐ a stabili cantitatea de materie prim─â, de combustibil etc. necesar─â. 2. a supune unei norme (1). (< norm─â)
N├ôRM─é s. f. 1. regul─â, dispozi╚Ťie obligatorie prin lege sau prin uz. 2. totalitatea condi╚Ťiilor minimale pe care trebuie s─â le ├«ndeplineasc─â un sportiv pentru a se califica. 3. criteriu de apreciere. 4. lucru de efectuat, cantitate de produse care trebuie realizat─â de un muncitor ├«ntr-o unitate de timp. ÔÖŽ ~ de consum = cantitatea maxim─â de materii prime, combustibil, energie etc. care poate fi consumat─â pentru ob╚Ťinerea unei unit─â╚Ťi de produs. 5. numele autorului ╚Öi titlul prescurtat al lucr─ârii, imprimate cu litere mici ├«n col╚Ťul st├óng de jos al primei pagini din fiecare coal─â de tipar. 6. (mat.) num─âr pozitiv care se asociaz─â anumitor m─ârimi ╚Öi care generalizeaz─â propriet─â╚Ťile, valorile absolute ale numerelor ╚Öi ale modului numerelor complexe. (< fr. norme, lat., rus. norma)
A NORM├ü ~├ęz tranz. A face s─â corespund─â unei norme. /Din norm─â
N├ôRM─é ~e f. 1) Sum─â de reguli recunoscute de majoritatea unei colectivit─â╚Ťi ca obligatorii. ~ele limbii literare. 2) Criteriu de apreciere. 3) M─ârime medie admis─â pentru ceva; m─âsur─â stabilit─â. ~ de produc╚Ťie. ÔŚŐ ~ de consum cantitate de materiale care urmeaz─â a fi cheltuite pentru ob╚Ťinerea unui produs finit. /<fr. norme, lat. norma, rus. norma
norm─â f. mod de ac╚Ťiune, regul─â.
* n├│rm─â f., pl. e (lat. norma, echer, rigl─â, model). Regul─â, principi┼ş, mod de a lucra: oper─â executat─â dup─â norm─â. V. ├«ndreptar.
NORM─é s. 1. (JUR.) dispozi╚Ťie, prescrip╚Ťie, prevedere, (├«nv. ╚Öi reg.) rost, (├«nv.) prescript. (Care s├«nt ~ele ├«n vigoare?) 2. directiv─â, indica╚Ťie, instruc╚Ťiune, ├«ndrumare, normativ, recomandare, (├«nv.) regulativ. (A respectat toate ~ele primite.) 3. canon, lege, regul─â, tipic. (O ~ a artei clasice.) 4. ├«nv─â╚Ť─âtur─â, precept, principiu, regul─â, (pop.) porunc─â, (├«nv.) m─ârturie, porunceal─â, poruncit─â. (~ moral─â.) 5. precept, principiu, regul─â, r├«nduial─â, (├«nv.) pravil─â, tocmeal─â. (~ de via╚Ť─â.) 6. criteriu, principiu, (rar) semn. (~ de apreciere.)
n├│rm─â s.f. 1. Norm─â lingvistic─â = sistem de reguli care prive╚Öte, din mai multe puncte de vedere, uzajul unei limbi date, 2. norm─â literar─â = expresie conven╚Ťional─â, la nivelul limbii literare, a unui anumit uzaj lingvistic dominant, 3. norm─â areal─â = ├«n concep╚Ťia lui M.Bartoli, regul─â prin care se postuleaz─â natura conservatoare sau inovatoare a unei arii lingvistice ├«n func╚Ťie de o serie de caracteristici ale acesteia.
n├│rm─â s.f. 1. Norm─â lingvistic─â = sistem de reguli care prive╚Öte, din mai multe puncte de vedere, uzajul unei limbi date, 2. norm─â literar─â = expresie conven╚Ťional─â, la nivelul limbii literare, a unui anumit uzaj lingvistic dominant, 3. norm─â areal─â = ├«n concep╚Ťia lui M.Bartoli, regul─â prin care se postuleaz─â natura conservatoare sau inovatoare a unei arii lingvistice ├«n func╚Ťie de o serie de caracteristici ale acesteia.
N├ôRM─é (< fr., lat., rus.) s. f. 1. Regul─â (obligatorie) fixat─â prin lege sau prin uz. ÔŚŐ N. juridic─â = regul─â de conduit─â cu caracter general ╚Öi impersonal stabilit─â de organele competente, a c─ârei aplicare poate fi asigurat─â cu ajutorul constr├óngerii de stat ╚Öi prin intermediul c─âreia rela╚Ťiile sociale sunt convertite ├«n raporturi juridice. N.j. poate fi imperativ─â (fie onerativ─â, c├ónd impune s─âv├ór╚Öirea unei ac╚Ťiuni ÔÇô de ex. obliga╚Ťia de a pl─âti impozite ÔÇô fie prohibitiv─â, c├ónd interzice s─âv├ór╚Öirea unei ac╚Ťiuni ÔÇô de ez. s─â nu ucizi) sau dispozitiv─â (fie permisiv─â, c├ónd ├«ng─âduie s─âv├ór╚Öirea unei ac╚Ťiuni ÔÇô de ex. oricine se poate adresa justi╚Ťiei ÔÇô fie supletiv─â, c├ónd las─â p─âr╚Ťilor contractante libertatea de a alege conduita pe care o ├«n╚Ťeleg s─â o convin─â). 2. Tip sau formul─â de realizare a valorilor (adev─âr, frumos, bine etc.); principiu de conduit─â. ÔŚŐ N. moral─â = model sau recomandare privind ├«nf─âptuirea principiilor, ├«ndeplinirea datoriilor ╚Öi regulilor morale, ╚Öi a c─âror respectare este impus─â individului de opinia public─â sau de con╚Ötiin╚Ťa moral─â proprie. 3. (SPORT) Totalitatea condi╚Ťiilor pe care trebuie s─â le ├«ndeplineasc─â un sportiv pentru a se califica ├«ntr-o competi╚Ťie, pentru a ob╚Ťine un anumit titlu etc. 4. Criteriu de reglementare, de apreciere, de comensurare; condi╚Ťie-limit─â sau totalitate de condi╚Ťii-limit─â, exprimate de obicei numeric, adoptate ├«ntr-un anumit domeniu, pentru a servi la reglementare, la apreciere sau la comensurare. ÔŚŐ N. de munc─â = n. care stabile╚Öte cuantumul maxim de munc─â necesar pentru efectuarea unei lucr─âri sau ├«ndeplinirea unei func╚Ťii ├«n anumite condi╚Ťii de calificare ╚Öi tehnico-organizatorice date. ÔŚŐ N. de timp = n. care exprim─â timpul necesar pentru efectuarea ra╚Ťional─â a unei lucr─âri, ├«n anumite condi╚Ťii tehnice ╚Öi organizatorice la locul de munc─â, de c─âtre un executant ÔÇô individual sau colectiv ÔÇô care are calificarea corespunz─âtoare. ÔŚŐ N. de produc╚Ťie = n. care stabile╚Öte cantitatea minim─â de produse sau lucr─âri, care poate fi realizat─â ├«ntr-o unitate de timp, ├«n anumite condi╚Ťii tehnice ╚Öi de organizare ale locului de munc─â, de c─âtre un executant ÔÇô individual sau colectiv ÔÇô av├ónd calificarea corespunz─âtoare. ÔŚŐ N. de consum = n. care exprim─â cantitatea maxim─â dintr-o materie prim─â, dintr-un material etc. considerat─â a fi necesar─â pentru producerea unei unit─â╚Ťi de produs finit sau pentru executarea unei unit─â╚Ťi de lucr─âri de presta╚Ťii. ÔÖŽ Standard cu obligativitate intern─â ├«n cadrul unei unit─â╚Ťi economice (n. intern─â). 5. (ZOOT.) N. de hran─â = necesarul de substan╚Ťe nutritive al unui animal pe timp de 24 de ore. Este condi╚Ťionat─â de specie, ras─â, v├órst─â, greutate, stare fiziologic─â ╚Öi nivel de produc╚Ťie. Se exprim─â prin unit─â╚Ťi nutritive, calorii, grame de proteine etc. 6. (HIDROTEHN.) N. de irigare = cantitatea de ap─â necesar─â irig─ârii unui hectar de teren cultivat. ÔŚŐ N. de udare = cantitatea de ap─â necesar─â solului ├«n cursul unei ud─âri pentru ob╚Ťinerea unei umidit─â╚Ťi optime. 7. (MAT.) Num─âr pozitiv care se asociaz─â anumitor m─ârimi matematice ╚Öi care generalizeaz─â propriet─â╚Ťile valorii absolute a numerelor reale ╚Öi ale modulului numerelor complexe.
N├ôRM─é (R├ëGUL─é) s. f. (cf. lat. norma, fr. norme, rus. norma): ordine recunoscut─â ca obligatorie, fixat─â prin uz, de care ╚Ťin seama vorbitorii unei limbi ├«n folosirea sunetelor, a cuvintelor, a formelor, a construc╚Ťiilor gramaticale dintr-o anumit─â perioad─â a evolu╚Ťiei acesteia. Orice limb─â ├«╚Öi are n. ei, care sunt mai mult sau mai pu╚Ťin respectate de c─âtre vorbitori. Aspectul literar al oric─ârei limbi cere o respectare mult mai riguroas─â a n. lingvistice dec├ót aspectul ei popular (neliterar). ÔŚŐ ~ orto├ępic─â: n. care prive╚Öte pronun╚Ťarea corect─â a cuvintelor unei limbi. ÔŚŐ ~ ortogr├ífic─â: n. care prive╚Öte scrierea corect─â a cuvintelor unei limbi. ÔŚŐ ~ gramatic├íl─â: n. care prive╚Öte modificarea corect─â a cuvintelor (n. morfologic─â) sau ├«mbinarea corect─â a acestora ├«n propozi╚Ťii ╚Öi ├«n fraze (n. sintactic─â). v. ╚Öi r├ęgul─â.

Norm─â dex online | sinonim

Norm─â definitie

Intrare: norm─â
norm─â substantiv feminin
Intrare: norma
norma verb grupa I conjugarea a II-a