7 definiții pentru norișor
NORIȘÓR, norișori,
s. m. Diminutiv al lui nor; noruț, noruleț, nouraș. –
Nor +
suf. -ișor.
NORIȘÓR, norișori,
s. m. Diminutiv al lui nor; noruț, noruleț, nouraș. –
Nor +
suf. -ișor.
NORIȘÓR, norișori,
s. m. Diminutiv al lui
nor. 1. v. nor (
1). (În basme) Iacă un norișor roșu, vine după noi ca vîntul. – Aia este zmeoaica bătrînă. ISPIRESCU, L. 318.
2. v. nor (
2). Nu-și dădea seama... că roiuri de gloanțe găuresc lutul zidului, ridicîndu-l în norișori de praf. DUMITRIU, V. L. 88.
norișór s. m.,
pl. norișóri
norișór s. m., pl. norișóri NORIȘÓR s. (MET.) noruleț, noruț, nouraș, (pop.) nourel.
NORIȘOR s. (MET.) noruleț, noruț, nouraș, (pop.) nourel. Norișor dex online | sinonim
Norișor definitie
Intrare: norișor
norișor substantiv masculin