Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru norișor

NORIȘÓR, norișori, s. m. Diminutiv al lui nor; noruț, noruleț, nouraș. – Nor + suf. -ișor.
NORIȘÓR, norișori, s. m. Diminutiv al lui nor; noruț, noruleț, nouraș. – Nor + suf. -ișor.
NORIȘÓR, norișori, s. m. Diminutiv al lui nor. 1. v. nor (1). (În basme) Iacă un norișor roșu, vine după noi ca vîntul. – Aia este zmeoaica bătrînă. ISPIRESCU, L. 318. 2. v. nor (2). Nu-și dădea seama... că roiuri de gloanțe găuresc lutul zidului, ridicîndu-l în norișori de praf. DUMITRIU, V. L. 88.
norișór s. m., pl. norișóri
norișór s. m., pl. norișóri
NORIȘÓR s. (MET.) noruleț, noruț, nouraș, (pop.) nourel.
NORIȘOR s. (MET.) noruleț, noruț, nouraș, (pop.) nourel.

norișor definitie

norișor dex

Intrare: norișor
norișor substantiv masculin