norea definitie

10 definiții pentru norea

NOREÁ, norele, s. f. (Bot.; pop.) Barba-împăratului. – Et. nec.
NOREÁ, norele, s. f. (Bot.; pop.) Barba-împăratului. – Et. nec.
NOREÁ, norele, s. f. (Bot.) Barba-împăratului. Norele sau frumoase-de-noapte cresc pe la munte. ȘEZ. XV 93. Foicică trei norele. TEODORESCU, P. P. 451.
noreá (pop.) s. f., art. noreáua, g.-d. art. norélei; pl. noréle, art. norélele
noreá s. f., art. noreáua, g.-d. art. norélei; pl. noréle
NOREÁ s. v. barba-împăratului.
noreá f., pl. ele (d. nor, fiind-că’n zilele noroase și noaptea nu-șĭ închide florile). Munt. Zorea.
zoreá f., pl. ele (cp. cu rus. zoră, leuștean, cu rut. zórĕa și zorĕá, stea, cu span. azorella, o plantă umbeliferă, și azarolla, ar. az-zorur, fructu unuĭ pom razaceŭ). Mold. Munt. Un fel de volbură cu florĭ marĭ viŭ colorate care se deschid spre seară și se închid cînd arde soarele (ipomoea purpúrea, cu varietatea convólvulus tricolor). – În Munt. și noreá.
norea s. v. BARBA-ÎMPĂRATULUI.
IPOMOEA L., ZORELE, NORELE, fam.. Convolvulaceae. Gen originar din America de S, cca 400 specii, volubile sau tîrîtoare, cu creștere rapidă. Flori infundibuliforme, campanulate sau tubulare, cu cele mai variate culori. Frunze cordat-ovate, lung-pețiolate.

norea dex

Intrare: norea
norea substantiv feminin