NORD s. n. 1. Unul dintre cele patru puncte cardinale aflat în direcția Stelei Polare; miazănoapte. (Adjectival) Polul Nord. ◊ Nord magnetic = direcție în care se îndreaptă întotdeauna vârful unui ac magnetic. ◊ Loc. adj. De nord = nordic.Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată spre nord (1); ținut nordic. ♦ Popoarele, lumea etc. din aceste regiuni. – Din fr. nord, germ. Nord.
NORD-AMERICÁN, -Ă nord-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Nord sau nord-americanilor (1), privitor la America de Nord ori la nord-americani; p. restr. care aparține Statelor Unite ale Americii sau populației lor, privitor la Statele Unite ale Americii sau la populația lor. – Nord + american. Cf. fr. nord-americain, germ. nord-amerikanisch.
NORD-AMERICÁNCĂ, nord-americance, s. f. Femeie care face parte din populația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. – Nord-american + suf. -că.
NORD-COREEÁN, -Ă, nord-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-coreenilor (1) sau statului lor, privitor la nord-coreeni ori la statul lor. – Nord + coreean. Cf. fr. nord-coréen.
NORD-COREEÁNCĂ, nord-coreence, s. f. Femeie care face parte din populația Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. – Nord-coreean + suf. -că.
NORD-DUNĂREÁN, -EÁNĂ, nord-dunăreni, -e, adj. Care aparține teritoriilor situate în nordul Dunării sau popoarelor de acolo, privitor la aceste teritorii sau la popoarele lor; originar din nordul Dunării. – Nord + dunărean.
NORD-VIETNAMÉZ, -Ă, nord-vietnamezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Republicii Democrate Vietnam sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi ori la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.
NORD s. n. sg. 1. Unul dintre cele patru puncte cardinale aflat în direcția stelei polare; miazănoapte. (Adjectival) Polul Nord. ♦ Nord magnetic = direcție în care se îndreaptă întotdeauna vârful unui ac magnetic. ◊ Loc. adj. De nord = nordic. 2. Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată spre nord (1); ținut nordic. ♦ Popoarele, lumea etc. din aceste regiuni. – Din fr. nord, germ. Nord.
NORD-AMERICÁN, -Ă, nord-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Nord sau populației ei, privitor la America de Nord sau la populația ei; p. restr. care aparține Statelor Unite ale Americii sau populației lor, privitor la Statele Unite ale Americii sau la populația lor; originar din aceste ținuturi. – Nord + american. Cf. fr. nord-américain, germ. nord-amerikanisch.
NORD-COREEÁN, -Ă, nord-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-coreenilor (1) sau statului lor, privitor la nord-coreeni sau la statul lor. – Nord + coreean. Cf. fr. nord-coréen.
NORD-DUNĂREÁN, -EÁNĂ, nord-dunăreni, -e, adj. Care aparține teritoriilor situate în nordul Dunării sau popoarelor de acolo, privitor la aceste teritorii sau la popoarele lor; originar din nordul Dunării. – Nord + dunărean.
NORD-VIETNAMÉZ, -Ă, nord-vietnamezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Republicii Democrate Vietnam sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparținea nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi sau la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.
NORD s. n. 1. Unul din cele patru puncte cardinale, opus sudului și aflat în direcția stelei polare; miazănoapte. Umblu cu busola în buzunar și, oriunde aș fi, eu caut nordul. SEBASTIAN, T. 32. ◊ Nord magnetic = direcție în care se îndreaptă totdeauna capătul nord al unui ac magnetic. ◊ Loc. adj. De nord = nordic. Sîntem în cel mai de nord punct al hotarului petrolifer. BOGZA, A. Î. 28. ◊ Loc. adv. La (sau spre, către, învechit despre) nord. Despre nord, te sui pe o scăriță la o nălțime de 15 palme și intri într-o săliță îngustă. NEGRUZZI, S. I 311. 2. Parte a globului pămîntesc, a unui continent, a unei țări, a unui oraș etc. așezată spre nord (1); ținut nordic. Frumoasa copilă a nordului... avea să-și aleagă chiar astăzi un mire. ALECSANDRI, T. I 455. Carol al XII-lea... adusese spaimă în tot nordul Europei. NEGRUZZI, S. I 177. ◊ (Adjectival, în expr.) Polul nord.
NORD-AMERICÁN, -Ă, nord-americani, -e, adj. (Uneori substantivat) Care este din America de Nord; care aparține Americii de Nord; (prin restricție) care ține de Statele Unite ale Americii de Nord.
NORD-EST s. n. Punct cardinal secundar, situat în direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile nord și est; parte a globului pămîntesc, a unui continent, a unei țări etc., așezată între nord și est.
NORD-ÉSTIC, -Ă, nord-estici, -e, adj. De la nord-est, spre nord-est.
*Nord (zonă geografică) s. propriu n.
nord s. n.; abr. N
nord-americán adj. m., s. m., pl. nord-americáni; adj. f., s. f. nord-americánă, pl. nord-americáne
nord-americáncă s. f., g.-d. art. nord-americáncei; pl. nord-americánce
nord-coreeán adj. m., s. m., pl. nord-coreéni; adj. f., s. f. nord-coreeánă, pl. nord-coreéne
*nord-coreeáncă s. f., g.-d. art. nord-coreéncei; pl. nord-coreénce
nord-dunăreán adj. m., pl. nord-dunăréni; f. nord-dunăreánă, pl. nord-dunăréne
nord-ést s. n.; abr. N-E
nord-éstic adj. m., pl. nord-éstici; f. nord-éstică, pl. nord-éstice
nord-vietnaméz (-vi-et-) adj. m., s. m., pl. nord-vietnamézi; adj. f., s. f. nord-vietnaméză, pl. nord-vietnaméze
!Pólul Nord s. propriu m.
nord s. n., simb. N
nord-americán s. m., adj. m. american
nord-americáncă s. f. americancă
nord-coreeán s. m., adj. m. coreean
nord-dunăreán adj. m. dunărean
nord-vietnaméz s. m., adj. m. vietnamez
Pólul Nord s. m. + s. n.
NORD s. (GEOGR.) miazănoapte, (livr.) septentrion, (înv. și reg.) crivăț, (prin vestul Transilv.) scăpătat, (înv.) sever. (O furtună dinspre ~.)
NORD-ÓSTIC adj. v. nord-estic.
Nord ≠ sud
NORD s.n. 1. Punct cardinal care se află în direcția stelei polare; miazănoapte. 2. Ținut, regiune etc. de la nord (1). [Cf. fr. nord, it. nord, germ. Nord].
NORD s. n. 1. punct cardinal care se află în direcția Stelei Polare; miazănoapte. 2. ținut, regiune etc. de la nord (1). (< fr., engl. nord)
NORD-AMERICÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din America de Nord sau (p. ext.) al S.U.A. (< fr. nordaméricain)
NORD-COREEÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Coreea de Nord. (< fr. nord-coréen)
NORD n. 1) (în opoziție cu sud) Punct cardinal care se află în direcția stelei polare; miazănoapte. ◊ ~-vest punct cardinal intermediar care indică direcția între nord și vest. ~-est punct cardinal intermediar, care indică direcția între nord și est. De ~ nordic. 2) Parte (a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc.) care este situată în această direcție în raport cu restul teritoriului. ~ul țării. 3) rar Vânt care suflă din această direcție; crivăț. /<fr. nord, germ. Nord
Margareta de Valdemar (Semiramida Nordului) f. guvernă ca regentă Suedia, Norvegia și Danemarca (1358-1412).
Nord n. 1. punctul orizontului dinspre partea stelei polare; 2. țară septentrională: om dela Nord.
Nord (Capul) n. promontoriu la N. Norvegiei. ║ (Canalul): strâmtoare între Irlanda si Scoția. ║ (Marea de), partea Oceanului Atlantic coprinsă între Norvegia, Danemarca, Germania, Olanda, Belgia, Franța si Anglia.
Nord n. numele unui departament francez: 1.867.000 loc., cu cap. Lille.
Nord-Est n. punct situat la egală distanță între E. și N.
* nord n. (fr. nord, d. germ. nord; sp. norte). Mează-noapte, acea parte a pămîntuluĭ care e spre steaŭa polară. Țară (regiune) de la nord: America de Nord, om de nord. V. sud, vest, est.
NORD s. (GEOGR.) miazănoapte, (livr.) septentrion, (înv. și reg.) crivăț, (prin vestul Transilv.) scăpătat, (înv.) sever. (O furtună dinspre ~.)
nord-apusean adj. v. NORD-VESTIC.
NORD-EST s. (GEOGR.) (înv.) nord-ost.
NORD-ESTIC adj. (GEOGR.) (înv.) nord-ostic.
nord-ost s. v. NORD-EST.
nord-ostic adj. v. NORD-ESTIC.
nord-ovest s. v. NORD-VEST.
AMERICA DE NORD: 24,2 mil. km2 (inclusiv insulele învecinate); c. 354,5 mil. loc. (1988). Cuprinsă între Oc. Atlantic, Oc. Pacific și Oc. Înghețat, se întinde de la 83°40′ lat. N (Capul Morris Jesup din Groelanda) la 17° lat. N (Istmul Tehuantepec), pe c. 7.300 km și de la 168°08′ long. V (Capul Prințului de Wales) la 55°40′ long. V (Capul Charles din Pen. Labrador), pe c. 5.000 km. Relief. În V se întinde un sistem muntos înalt, format din depozite paleozoice, mezozoice și terțiare puternic cutate, faliate și șariate, cu vulcanism intens în trecut, slab în prezent, cu seismicitate puternică și cu numeroase urme glaciare cuaternare. Alt. max.: 6.164 m (vf. McKinley din M-ții Alaskăi). Se desfășoară sub forma a două lanțuri, orientate pe direcția N-S: Cordiliera Pacifică (în V), cu înălțimi mijlocii și Cordiliera Stîncoșilor (în E), mai înaltă și mai golașă. Între culmile lor se află o serie de pod. înalte, de vîrstă terțiară, pe roci bazaltice (Pod. Columbia Britanică), pe formațiuni sedimentare (Pod. Colorado), în care rîurile au tăiat văi adînci în formă de canion (Colorado), sau pe roci mai vechi, cristaline (Scutul Canadian). În E sistemului muntos, relieful are alt. medii reduse (200-500 m) și s-a format pe depozite mezozoice și terțiare. M-ții Apalași cutați în Carbonifer, se întind de-a lungul coastei Oc. Atlantic, fiind formați din culmi paralele, care spre E se termină printr-un abrupt, numit „Fall line” (Linia Cascadelor). Între M-ții Apalași și Cordiliera Stîncoșilor se desfășoară Pod. Înalt al Preriilor și C. Mississippi, joasă aluvionară, de vîrstă cuaternară, care se termină spre S cu C. Golfului Mexic.
CAPUL NORD (NORDKAPP), cap. în N Europei, situat pe ins. norvegiană Mageroy, la 71°11′ lat. N și 25°48′ long. E, cel mai nordic punct al continentului.
CAROLINA DE NORD (NORTH CAROLINA) [nɔ:θ kærəláinə], stat în E S.U.A.; 136,4 mii km2; 6,6 mil. loc. (1989). Centrul ad-tiv: Raleigh. Ind. aluminiului. Culturi de tutun (primul loc în S.U.A.), cereale și bumbac. Creșterea animalelor.
CONFEDERAȚIA GERMANIEI DE NORD, uniune de state creată în 1866, formată din 22 de state, sub conducerea Prusiei.
DAKOTA DE NORD (NORTH [nɔ:θ] DAKOTA), stat în N S.U.A.; 183,1 mii km2; 635 mii loc. (1993). Centru ad-tiv: Bismarck. Expl. de petrol, gaze naturale și lignit. Grâu, orz, creșterea bovinelor, porcinelor și ovinelor.
DVINA DE NORD, fl. în Federația Rusă; 750 km. Se formează prin unirea râurilor Suhona și Iug și se varsă printr-o deltă în Marea Albă, în apropiere de Arhanghelsk. Legat prin canale de Volga. Navigația (c. 525 km). Pescuit.
INSULA DE NORD (NORTH ISLAND [no:θ áilənd]), insulă în Arh. Noua Zeelandă, separată de Insula de Sud prin str. Cook; 114,7 mii km2; 2,55 mil. loc. (1991). Orașe pr.: Auckland, Wellington, Hamilton, Hastings, Gisborne. Relief muntos vulcanic, cu lacuri, gheizere și solfatare. Alt. max.: 2,797 m (vulcanul Ruapehu). Terminată în NV cu pen. Auckland. Parcuri naționale. Descoperită de A.J. Tasman în 1642.
IRLANDA DE NORD (ULSTER [álstə], NORTHERN IRELAND [nó:ðən áiələnd]), terit. în NE ins. Irlanda, parte componentă a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (din 1921); 14,1 mii km2; 1,6 mil. loc. (1991). Orașe pr.: Belfast, Londonderry, Newtownabbey. Constr. navale, aeronautice, de utilaj textil și echipament de calcul. În agricultură predomină creșterea animalelor pentru carne și lapte. Se cultivă ovăz, cartofi, in și plante furajere. După 1968 s-a declanșat o gravă criză social-politică între comunitățile religioase catolică și protestantă; în 1972-1973, guvernul britanic a suspendat guvernarea locală. Ca răspuns, atentatele I.R.A. s-au înmulțit făcând numeroase victime și provocând mari pagube materiale. În urma apelurilor conjugate de Marea Britanie și Irlanda (dec. 1993), care propuneau aripii politice (Sinn Fein) a I.R.A. să participe la negocieri cu condiția încetării atacurilor teroriste, acestea s-au diminuat, dar au fost reluate în preajma alegerilor legislative din 1997 din Marea Britanie. La 10 apr. 1998, a fost încheiat un acord de pace (sub patronaj american), care a pus capăt conflictului ce dura de 30 de ani între protestanți și catolici. Acordul a fost încheiat între guvernele Marii Britanii și Irlandei și a partidelor politice din Irlanda de Nord. Unele facțiuni din I.R.A. nu recunosc acest acord, desfășurând în continuare activități teroriste.
MAREA NORDULUI, mare în NV Europei, în bazinul Oc. Atlantic, cuprinsă între Arh. Britanic, Scandinavia, pen. Iutlanda și țărmul Țărilor de Jos. În N comunică cu Marea Norvegiei, în E, prin strâmtorile daneze Skagerrak și Kattegat, cu Marea Baltică, iar în SV, prin str. Pas de Calais, cu Marea Mânecii; 575 mii km2; lungimea: 970 km; lățimea max.: 560 km. Ad. medie: 94 m; ad. max.: 809 m. Temp. medie a apei: 5,5°C în febr. și 15°C în aug. Salinitatea: 32‰. În S se dezvoltă Dogger Bank. În ea se varsă Elba, Rinul, Tamisa. Pescuit și navigație intense. Porturi pr.: Aberdeen, Middlesbrough, Haga, Esjberg, Stavanger, Bergen.
MARELE DRUM MARITIM DE NORD, cale maritimă navigabilă care leagă oceanele Atlantic și Pacific, trecând prin mările mărginașe ale Oc. Înghețat. Primul care a realizat acest drum a fost N.A.E. Nordenskjöld (1878-1879) cu vasul „Vega”. După 1935, trecerea pe acest drum se face în mod regulat, datorită spărgătoarelor de gheață, unind partea europeană a Federației Ruse cu porturile Extremului Orient. Se mai numește și Pasajul de Nord-Est.
NORD-AFRICÁN, -Ă (< nord + african) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Popoare care locuiesc în Africa de Nord, în Maghreb; persoană care locuiește sau este originară dintr-o țară a Maghrebului. 2. Adj. Care aparține Africii de Nord, privitor la Africa de Nord.
NORD-DUNĂREÁN, -Ă (< nord + dunărean) adj. Care aparține teritoriului situat în nordul Dunării sau popoarelor de aici, privitor la acest teritoriu sau la popoarele care locuiesc aici; originar din nordul Dunării.
NORD-OSTSEE-KANAL [nort óstze: kana:l] (Canalul Kiel), canal navigabil în partea de N a Germaniei (Schleswig-Holstein), care unește M. Baltică cu M. Nordului, între G. Kiel și G. Helgoland. Lungime: 98,7 km; lățime 102,5 m; ad. min.: 11,3 m. A fost construit între 1885 și 1897 și are două ecluze.
ORGANIZAȚIA TRATATULUI ATLANTICULUI DE NORD (O.T.A.N.; în engl.: North Atlantic Treaty Organization – N.A.T.O.), organizație guvernamentală regională (bloc politico-militar), creată în baza tratatului semnat la Washington la 4 apr. 1949 (așa-numitul Pact al Atlanticului), cu sediu la Bruxelles – Belgia (până în 1967, la Paris), în scopul asigurării securității comune a statelor membre prin cooperare și consultare în domeniile politic, militar și economic, precum și în domeniul social-științific și în alte sectoare. Are 19 membre (2003): Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia, S.U.A. (membri fondatori), Grecia, Turcia (din 1952), R.F. Germania (din 1955), Spania (din 1982), Cehia, Polonia, Ungaria (din 12 martie 1999). Reuniunea de la Praga (21 nov. 2002) a hotărât să se lanseze invitații de aderare în 2004 unui grup de țări (Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia). Noii membri vor căpăta statut de membru deplin în 2004 după ce parlamentele celor 19 state vor ratifica această hotărâre. Organul suprem al N.A.T.O. este Consiliul Atlanticului, care reunește reprezentanții statelor membre și decide în unanimitate, asupra problemelor administrative și financiare. Consiliul, cu sediu la Bruxelles, este asistat de numeroase Comitete și Grupuri de de lucru (constituite pentru examinarea problemelor interne sau a celor particulare) și de Secretariatul internațional. Alături de aceste organisme cu caracter civil sunt cele militare: Comitetul Militar condus de un Președinte permanent ales la nivelul Șefilor Marilor State Majore (pentru o perioadă de 2 ani), Comitetul de Planificare a Apărării, patru Comandamente Regionale și 14 Agenții subordonate Comitetului Militar. Din 1994 N.A.T.O. s-a deschis către țările din Europa Centrală și de Est prin Parteneriatul pentru Pace, care prevede participarea la manevre comune și la schimbul de informații militare, dar fără implicare în asigurarea securității și apărării reciproce. La el au aderat toate țările Europei Centrale și de Est și numeroase republici ex-sovietice, între care și Federația Rusă. La 28 mai 2002, prin Declarația de la Roma, a fost creat „Consiliul celor 20”, format din cele 19 țări membre plus Federația Rusă, abilitat să ia decizii prin consens asupra: luptei împotriva terorismului, gestionarea crizelor, neproliferării armelor de distrugere în masă, controlului armamentelor, apărării contra rachetelor de luptă, operațiunilor de salvare pe mare, cooperării militare, planurilor pentru urgențe civile, provocărilor și amenințărilor de toate tipurile ș.a. Secretar general: Sir George Robertson (Marea Britanie), de la 4 aug. 1999. Succesorul său (din 4 ian. 2004) este fostul ministru de Externe olandez Jaap de Hoop Scheffer.
OSETIA DE NORD (SEVERNAIA OSETIA), republică în Federația Rusă, în m-ții Caucaz; 8 mii km2; 662,7 mii loc. (1999). Centrul ad-tiv: Vladikavkaz. Expl. forestiere. Grâu, porumb. Legumicultură. Creșterea animalelor. Statut de regiune autonomă (1924-1936), apoi de republică autonomă (1936-1990) în cadrul U.R.S.S., iar din 1991 are actualul statut.
PACTUL ATLANTICULUI DE NORD v. Organizația Tratatului Atlanticului de Nord.
PASAJUL DE NORD-EST v. Marele Drum Maritim de Nord.
PLAZAS [pláθas] DE SOBERANÍA EN EL NORTE DE AFRICA, denumire a șase posesiuni spaniole situate pe țărmul mediteranean al Marocului, cât și în largul M. Mediterane: Ceuta, Melila, arh. Chafarinas și Peñón de Veléz de la Gomera și Villa Sanjurjo; 33 km2. Pescuit. Expl. și export de min. de fier. Turism.
RĂZBOIUL NORDULUI (1700-1721), denumirea războiului purtat de Rusia, aliată cu Danemarca, Saxonia și Polonia, împotriva Suediei, încheiat cu Pacea de la Nystad. Înfrântă la începutul războiului în lupta de lângă Narva (1700), armata rusă reorganizată, comandată de Petru I, a învins decisiv armata suedeză condusă de Carol XII, la Poltava, cucerind apoi cetățile Revel, Riga, Viborg și obținând astfel ieșirea la Marea Baltică.
RĂZBOIUL PENTRU INDEPENDENȚA COLONIILOR ENGLEZE DIN AMERICA DE NORD (1775-1783), război de eliberare purtat de cele 13 colonii engleze din America de Nord împotriva metropolei, care împiedica dezvoltarea lor economică și politică. La 4 iul. 1776, reprezentanții coloniilor au adoptat „Declarația de independență” care a proclamat crearea Republicii Statelor Unite ale Americii, primul stat independent de pe continentul american. Armata S.U.A. și detașamente de voluntari au repurtat, sub conducerea lui George Washington, o serie de victorii asupra armatelor engleze, dintre care cele mai însemnate au fost la Saratoga (1777) și Yorktown (1781). Înfrântă, Anglia a fost nevoită să recunoască în 1783 independența S.U.A.
REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ȘI IRLANDEI DE NORD v. Marea Britanie.
RENANIA DE NORD-WESTFALIA (NORDRHEIN-WESTFALEN [nórtrain vestfálən]), land în V Germaniei, în bazinul Ruhr; 34,1 mii km2; 18,0 mil. loc. (2003). Centrul ad-tiv: Düsseldorf. Mari expl de cărbuni (huilă și lignit), de min. de fier, plumb, zinc. Cea mai importantă zonă ind. a țării (siderurgie, constr. de mașini, produse chimice și textile, prelucr. petrolului). Cereale, cartofi. Legumicultură, pomicultură. Creșterea animalelor.
RHODESIA DE NORD v. Zambia.
a-i trage (cuiva) una de adoarme în Gara de Nord / de joacă zaruri cu măselele din gură / de se plictisește în aer expr. (adol.) a lovi (pe cineva), a bate (pe cineva) rău.
sună telefonul ca-n Gara de Nord expr. se spune despre un post telefonic foarte solicitat, despre o persoană care este foarte căutată la telefon.

nord dex

Intrare: Nord
Nord
Intrare: nord
nord substantiv neutru
Intrare: nord-american (adj.)
nord-american adjectiv admite vocativul
nord substantiv neutru
american 1 adj. adjectiv
Intrare: nord-american (s.m.)
nord-american admite vocativul substantiv masculin
nord substantiv neutru
american 2 s.m. admite vocativul substantiv masculin
Intrare: nord-americană
nord-americană admite vocativul substantiv feminin
nord substantiv neutru
americană substantiv feminin
Intrare: nord-americancă
nord-americancă substantiv feminin admite vocativul
nord substantiv neutru
americancă substantiv feminin
Intrare: nord-coreean (adj.)
coreean 1 adj. adjectiv
nord substantiv neutru
nord-coreean adjectiv admite vocativul
Intrare: nord-coreean (s.m.)
nord-coreean admite vocativul substantiv masculin
nord substantiv neutru
coreean 2 s.m. admite vocativul substantiv masculin
Intrare: nord-coreeană
nord-coreeană admite vocativul substantiv feminin
nord substantiv neutru
coreeană admite vocativul substantiv feminin
Intrare: nord-coreeancă
nord-coreeancă substantiv feminin admite vocativul
nord substantiv neutru
coreeancă substantiv feminin admite vocativul
Intrare: nord-dunărean
nord-dunărean adjectiv
nord substantiv neutru
dunărean 1 adj. adjectiv
Intrare: nord-vietnamez (adj.)
nord-vietnamez adjectiv admite vocativul
vietnamez 1 adj. adjectiv
  • silabisire: vi-et-
nord substantiv neutru
Intrare: nord-vietnamez (s.m.)
nord-vietnamez admite vocativul substantiv masculin
nord substantiv neutru
vietnamez 2 s.m. admite vocativul substantiv masculin
  • silabisire: vi-et-
Intrare: nord-vietnameză
nord-vietnameză admite vocativul substantiv feminin
nord substantiv neutru
vietnameză admite vocativul substantiv feminin
  • silabisire: vi-et-