nórcă, nórci, s.f. (reg.) vidră, nurcă.

norcă f. Zool. vidră. [Rus. NORKA].

nórcă și núrcă f., pl. ĭ (rus. nórka, vidră mică, sîrn. norac, rut. núrecĭ, nurcĭ, scufundător; pol. nurek, -rka, d. vsl. nyrati, a se scufunda; ung. nérc, nyerc, germ. nerz, nörz; ngr. núrka, dihor. V. ponor). Un fel de vidră (mustéla lutréola). Blana eĭ.