NOPTÓS, -OÁSĂ, noptoși, -oase, adj. (Rar) Întunecos, întunecat. – Noapte + suf. -os.

NOPTÓS, -OÁSĂ, noptoși, -oase, adj. (Rar) Întunecos, întunecat. – Noapte + suf. -os.

NOPTÓS, -OÁSĂ, noptoși, -oase, adj. (Rar) Întunecos, întunecat. Oltul... cu haiducii lui pîndind în noptoasele păduri ale Teșliului, își umfla apele. MACEDONSKI, O. III 135. Întoarce-vă-ți la lumină, fugiți de drumul noptos. PANN, P. V. I 141. ◊ (Poetic) Ochii nu mai aveau acea sălbatecă și noptoasă strălucire. EMINESCU, N. 120.

noptós (rar) adj. m., pl. noptóși; f. noptoásă, pl. noptoáse

noptós adj. m., pl. noptóși; f. sg. noptoásă, pl. noptoáse

NOPTÓS adj. v. întunecat, întunecos, obscur, sumbru.

noptos a. fig. întunecos: drum noptos BOL.

noptos adj. v. ÎNTUNECAT. ÎNTUNECOS. OBSCUR. SUMBRU.