NOPTÁTEC, -Ă adj. v. noptatic.

NOPTÁTIC, -Ă, noptatici, -ce, adj. (Rar) Care are loc noaptea, de noapte; nocturn. ♦ Întunecat, întunecos. [Var.: noptátec, -ă adj.] – Noapte + suf. -atic.

NOPTÁTEC, -Ă adj. v. noptatic.

NOPTÁTIC, -Ă, noptatici, -ce, adj. Care are loc noaptea, de noapte; nocturn. ♦ Întunecat, întunecos. [Var.: noptátec, -ă adj.] – Noapte + suf. -atic.

NOPTÁTEC, -Ă adj. v. noptatic.

NOPTÁTIC, -Ă, noptatici, -e, adj. De noapte, nocturn. Apa îndepărtată, de unde venea zvoana noptatică a broaștelor, era tot caldă și stătută. DUMITRIU, V. L. 104. Un susur noptatic se înalță de pre fața pămîntului. ODOBESCU, S. III 17. ♦ Fig. Negru ca noaptea, întunecat. Niște ochi mari, negri, nepătrunși, noptatici, care străluceau nefiresc. DUMITRIU, N. 224. – Variantă: noptátec,-ă (COȘBUC, P. I 315) adj.

noptátic (rar) adj. m., pl. noptátici; f. noptátică, pl. noptátice

noptátic adj. m., pl. noptátici; f. sg. noptátică, pl. noptátice

NOPTÁTIC adj. v. nocturn.

NOPTÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care are loc noaptea; care se face în timpul nopții, nocturn. /noapte + suf. ~atic

noptatic a. nocturn: un susur noptatic OD.

noptatic adj. v. NOCTURN.