nopta definitie

4 definiții pentru nopta

ÎNNOPTÁ, înnoptez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. A se face noapte, a se întuneca. Muncitorii s-au culcat. Liniștea-i acum deplină Și-a-nnoptat. COȘBUC, P. I 48. Și merge el și merge, pînă ce înnoptează bine. CREANGĂ, P. 198. Îndată ce-nnopta, Amîndoi i s-arăta Și-i zicea: măria-ta! Cu paharul îndesește, Dar cu birul mai rărește. NEGRUZZI, S. I 188. ◊ Fig. (Personal) Cu puterea, cu scandalul, cînd cei mari se îngrădesc Al lor cuget înnoptează, creierii le putrezesc. BELDICEANU, P. 121. 2. Intranz. (Despre persoane) A fi surprins de noapte; a petrece noaptea undeva, a rămîne peste noapte. V. mînea. Pornind de-aici mai departe spre casă, au înnoptat pe drum. SBIERA, P. 197. Vai de mine, moș Nichifor, avem să înnoptăm în pădure! CREANGĂ, P. 124. Tot mergînd pe la vînat Într-o seară s-a-ntîmplat Pe la noi d-a înnoptat. TEODORESCU, P. P. 116. – Variantă: (regional) noptá (ȚICHINDEAL, F. 128) vb. I.
NOPTÁ vb. I v. înnopta.
noptá, noptéz, vb. I (înv. și reg.) 1. a se face noapte, a se lăsa noaptea, a înnopta. 2. a rămâne în timpul nopții la cineva, a-și petrece noaptea undeva, a înnopta.
noptá, noptez, vb. tranz., refl. – 1. A se face noapte, a se înnopta. 2. A-și petrece noaptea undeva. – Din noapte (< lat. nox, noctis) (MDA).

nopta dex