nonsens definitie

12 definiții pentru nonsens

NONSÉNS, nonsensuri, s. n. Ceea ce este lipsit de înțeles; vorbă, faptă fără rost; absurditate. – Din fr. non-sens.
NONSÉNS, nonsensuri, s. n. Ceea ce este lipsit de înțeles; vorbă, faptă fără rost; absurditate. – Din fr. non-sens.
NONSÉNS, nonsensuri, s. n. Ceea ce e fără înțeles; vorbă, lucru, faptă fără rost; absurditate. Tăcerea și liniștea pentru el au fost un cuvînt van, un nonsens aproape. ANGHEL, PR. 77.
nonséns s. n., pl. nonsénsuri
nonséns s. n., pl. nonsénsuri
NONSÉNS s. v. absurditate.
NONSÉNS s.n. Ceea ce este lipsit de sens, de înțeles; vorbă sau faptă fără rost; absurditate. [Cf. fr. non-sens].
NONSÉNS s. n. ceea ce este lipsit de sens, de rațiune; absurditate. (< fr. non-sens)
NONSÉNS ~uri n. Ceea ce nu are nici un sens; idee, vorbă sau faptă fără noimă; absurditate. /<fr. non-sens
non-sens n. 1. lipsă de sens; 2. fig. absurditate.
* non-séns orĭ nonséns n., pl. urĭ (gfr. non-sens). Lipsă de sens, absurditate.
NONSENS s. absurditate, ilogism. (~ unei situații.)

nonsens dex

Intrare: nonsens
nonsens substantiv neutru