NONȘALÁNT, -Ă, nonșalanți, -te, adj. Lipsit de grijă; degajat (în comportări); care trădează nonșalanță; leneș. – Din fr. nonchalant, germ. nonschalant.

NONȘALÁNT, -Ă, nonșalanți, -te, adj. (Livr.) Lipsit de grijă; degajat (în comportări); care trădează nonșalanță; leneș. – Din fr. nonchalant, germ. nonschalant.

nonșalánt (fam.) adj. m., pl. nonșalánți; f. nonșalántă, pl. nonșalánte

nonșalánt adj. m., pl. nonșalánți; f. sg. nonșalántă, pl. nonșalánte

NONȘALÁNT adj. v. degajat, dezinvolt, firesc, natural, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan.

NONȘALÁNT, -Ă adj. (Liv.) Nepăsător; leneș. [< fr. nonchalant].

NONȘALÁNT, -Ă adj. indiferent, nepăsător; degajat. (< fr. nonchalant)

NONȘALÁNT ~tă (~ți, ~te) livr. Care manifestă nonșalanță; lipsit de griji. /<fr. nonchalant, germ. nonschalance

nonșalant adj. v. DEGAJAT. DEZINVOLT. FIRESC. NATURAL. NEAFECTAT. NEARTIFICIAL. NECĂUTAT. NEPREFĂCUT. NESILIT. NESTUDIAT. SIMPLU. SPONTAN.