NONȘALÁNȚĂ s. f. Indiferență; degajare (ostentativă). – Din fr. nonchalance.

NONȘALÁNȚĂ s. f. (Livr.) Indiferență; degajare (ostentativă). – Din fr. nonchalance.

nonșalánță (fam.) s. f., g.-d. art. nonșalánței

nonșalánță s. f., g.-d. art. nonșalánței

NONȘALÁNȚĂ s. v. degajare, dezinvoltură, firesc, naturalețe, simplitate, spontaneitate.

NONȘALÁNȚĂ s.f. (Liv.) Nepăsare, indolență; apatie. [< fr. nonchalance].

NONȘALÁNȚĂ s. f. indiferență, nepăsare, degajare (ostentativă). (< fr. nonchalance)

NONȘALÁNȚĂ f. livr. Atitudine indiferentă; lipsă de griji. /<fr. nonchalance

nonșalanță s. v. DEGAJARE. DEZINVOLTURĂ. FIRESC. NATURALEȚE. SIMPLITATE. SPONTANEITATE.