nomogramă definitie

11 definiții pentru nomogramă

NOMOGRÁMĂ, nomograme, s. f. (Mat.) Reprezentare grafică în plan, folosind linii sau puncte gradate, a unei relații dintre două sau mai multe mărimi variabile, cu ajutorul căreia se pot determina rapid, fără calcule, valorile unei mărimi în funcție de valorile cunoscute ale celorlalte mărimi care intră în relația considerată. – Din fr. nomogramme.
NOMOGRÁMĂ, nomograme, s. f. (Mat.) Reprezentare grafică în plan, folosind linii sau puncte cotate, a unei relații dintre două sau mai multe mărimi variabile, cu ajutorul căreia se pot determina rapid valorile unei mărimi în funcție de valorile cunoscute ale celorlalte mărimi care intră în relația considerată. – Din fr. nomogramme.
NOMOGRÁMĂ, nomograme, s. f. (Mat.) Diagramă care reprezintă legătura dintre două sau mai multe mărimi variabile, cu ajutorul căreia se pot determina ușor, grafic, valorile numerice ale uneia sau ale unora dintre variabile, în funcție de valorile numerice date celorlalte variabile. ◊ Nomogramă carteziană = nomogramă raportată la un sistem de coordonate plane.
nomográmă (-mo-gra-) s. f., g.-d. art. nomográmei; pl. nomográme
nomográmă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. nomográmei; pl. nomográme
NOMOGRÁMĂ s. (MAT.) abacă. (~ este o reprezentare grafică în plan.)
NOMOGRÁMĂ s.f. (Mat.) Reprezentare grafică a unei funcții cu una sau mai multe variabile sau a unei ecuații cu trei sau mai multe variabile. ◊ Nomogramă carteziană = nomogramă raportată la un sistem de coordonate plane. [< fr. nomogramme, cf. gr. nomos – lege, gramma – scriere].
NOMOGRAMĂ s. f. reprezentare grafică plană, cu ajutorul unor linii gradate, a unei relații matematice între două sau mai multe mărimi variabile, servind, printr-o simplă citire, uneia dintre mărimi; abac (2). (< fr. nomogramme)
NOMOGRÁMĂ ~e f. mat. Reprezentare grafică a relației de dependență dintre două sau mai multe variabile, care servește la determinarea valorii numerice a altor mărimi. /<fr. nomogramme
NOMOGRA s. (MAT.) abacă. (~ este o reprezentare grafică în plan.)
NOMO-1 „lege, regulă, normă”. ◊ gr. nómos „lege, obicei, regulă” > fr. nomo-, germ. id., engl. id. > rom. nomo-. □ ~file (v. -fil2), s. f. pl., frunze verzi asimilatoare, caracteristice fiecărei specii de plante; ~geneză (v. -geneză), s. f., concepție conform căreia evoluția își are propriile ei legi; ~graf (v. -graf), s. m., autor al unui tratat despre legi sau al unei culegeri de legi; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Tratat despre legi. 2. Disciplină matematică avînd ca obiect de studiu folosirea practică a nomogramelor; ~gramă (v. -gramă), s. f., reprezentare grafică în plan, cu ajutorul liniilor gradate, a unei funcții cu una sau mai multe variabile.

nomogramă dex

Intrare: nomogramă
nomogramă substantiv feminin
  • silabisire: -gra-mă