nomografie definitie

9 definiții pentru nomografie

NOMOGRAFÍE s. f. Disciplină matematică având ca obiect întocmirea și folosirea nomogramelor. – Din fr. nomographie.
NOMOGRAFÍE s. f. Disciplină matematică având ca obiect întocmirea și folosirea nomogramelor. – Din fr. nomographie.
NOMOGRAFÍE s. f. Disciplină care are ca obiect întocmirea nomogramelor.
nomografíe (-mo-gra-) s. f., art. nomografía, g.-d. nomografíi, art. nomografíei
nomografíe s. f. (sil. -gra-), art. nomografía, g.-d. nomografíi, art. nomografíei; pl. nomografíi
NOMOGRAFÍE s.f. 1. Tratat despre legi. ♦ Știință a legilor. 2. Ramură a matematicii care studiază construirea și folosirea practică a nomogramelor. [Gen. -iei. / < fr. nomographie, cf. gr. nomos – lege, graphein – a scrie].
NOMOGRAFÍE s. f. 1. tratat despre legi. ◊ știință a legilor. 2. ramură a matematicii care studiază construirea și utilizarea nomogramelor. (< fr. nomographe)
NOMOGRAFÍE f. 1) Ramură a matematicii aplicate care se ocupă cu studiul nomogramelor, precum și cu modul de utilizare a acestora. 2) Proces constând în înlocuirea calculelor numerice cu cele grafice. /<fr. nomographie
NOMO-1 „lege, regulă, normă”. ◊ gr. nómos „lege, obicei, regulă” > fr. nomo-, germ. id., engl. id. > rom. nomo-. □ ~file (v. -fil2), s. f. pl., frunze verzi asimilatoare, caracteristice fiecărei specii de plante; ~geneză (v. -geneză), s. f., concepție conform căreia evoluția își are propriile ei legi; ~graf (v. -graf), s. m., autor al unui tratat despre legi sau al unei culegeri de legi; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Tratat despre legi. 2. Disciplină matematică avînd ca obiect de studiu folosirea practică a nomogramelor; ~gramă (v. -gramă), s. f., reprezentare grafică în plan, cu ajutorul liniilor gradate, a unei funcții cu una sau mai multe variabile.

nomografie dex

Intrare: nomografie
nomografie substantiv feminin
  • silabisire: -gra-