NOMOGRÁF, nomografi, s. m. Autor al unei culegeri de legi sau al unui tratat despre legi. – Din fr. nomographe.

NOMOGRÁF, nomografi, s. m. Autor al unei culegeri de legi sau al unui tratat despre legi. – Din fr. nomographe.

nomográf (-mo-graf) s. m., pl. nomográfi

nomográf s. m. (sil. -graf), pl. nomográfi

NOMOGRÁF s.m. Autor al unei culegeri de legi sau al unui tratat despre legi. [< fr. nomographe].

NOMOGRÁF s. m. autor de nomografii (1). (< fr. nomographe)

NOMOGRÁF ~i m. Autor al unei culegeri de legi sau al unui tratat despre legi. /<fr. nomographe

NOMO-1 „lege, regulă, normă”. ◊ gr. nómos „lege, obicei, regulă” > fr. nomo-, germ. id., engl. id. > rom. nomo-. □ ~file (v. -fil2), s. f. pl., frunze verzi asimilatoare, caracteristice fiecărei specii de plante; ~geneză (v. -geneză), s. f., concepție conform căreia evoluția își are propriile ei legi; ~graf (v. -graf), s. m., autor al unui tratat despre legi sau al unei culegeri de legi; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Tratat despre legi. 2. Disciplină matematică avînd ca obiect de studiu folosirea practică a nomogramelor; ~gramă (v. -gramă), s. f., reprezentare grafică în plan, cu ajutorul liniilor gradate, a unei funcții cu una sau mai multe variabile.