nominalism definitie

12 definiții pentru nominalism

NOMINALÍSM s. n. Doctrină în filosofia scolastică medievală care susținea că numai lucrurile individuale au existență reală, în timp ce noțiunile generale sunt simple cuvinte, nume ale acestor lucruri. – Din fr. nominalisme.
NOMINALÍSM s. n. Curent în filozofia medievală care susținea că numai lucrurile individuale au existență reală, în timp ce noțiunile generale sunt simple cuvinte, nume ale acestor lucruri. – Din fr. nominalisme.
NOMINALÍSM s. n. Curent în filozofia medievală (reprezentînd experiența inițială a materialismului din acea epocă) care susținea că numai lucrurile individuale cu calitățile lor sînt reale, iar noțiunile generale, create de gîndirea noastră, sînt simple nume ale acestor lucruri, nu oglindesc proprietățile și calitățile lor și nu există independent de ele.
nominalísm s. n.
nominalísm s. n.
NOMINALÍSM s. (EC.) teoria nominalistă a banilor.
NOMINALÍSM s.n. Curent în filozofia medievală care susținea că numai lucrurile individuale sunt reale, iar noțiunile generale, fiind doar simple nume ale acestor lucruri, nu există independent de ele. [Cf. fr. nominalisme < lat. nomen, nominis – nume].
NOMINALÍSM s. n. 1. curent în filozofia medievală care susținea că numai lucrurile individuale sunt reale, noțiunile generale fiind doar simple nume și neexistând independent de ele. 2. teorie burgheză care susține în mod eronat că banii nu sunt o marfă, nu au valoare intrinsecă, ci doar una convențională, nominală. (< fr. nominalisme)
NOMINALÍSM n. Curent în filozofia medievală care susține că numai lucrurile individuale există cu adevărat, noțiunile generale fiind numai simple cuvinte, nume ale lucrurilor. /<fr. nominalisme
nominalism n. doctrină filozofică după care termenii, cari exprimă ideile generale, sunt pure numiri ce nu corespund nici unei realități.
nominalízm n. (d. nominal). O doctrină filosofică după care terminiĭ care exprimă ideĭ generale (genurĭ, speciĭ) îs pure numirĭ care nu corespund nicĭ uneĭ realitățĭ: nominalizmu fu susținut de Roscelin (sec. 11).
NOMINALÍSM (< fr. {i}) s. n. 1. (În scolastica medievală) Doctrină după care numai lucrurile individuale există cu adevărat, noțiunile generale (universalele) nefiind decât simple cuvinte, nume ale lucrurilor. Reprezentați principali: Roscelin din Compiègne, Duns Scot, W. Occam. 2. (EC. Pol.) Denumire a teoriei nominaliste a banilor. V. ban1.

nominalism dex

Intrare: nominalism
nominalism substantiv neutru