nominal definitie

14 definiții pentru nominal

NOMINÁL, -Ă, nominali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care conține nume, care indică un nume, de nume; după nume; pe nume. ◊ Valoare nominală = valoare indicată pe o acțiune, pe o hârtie-monedă (care uneori nu corespunde cu valoarea reală); valoare oficială. Putere (sau valoare) nominală = putere pentru care a fost conceput un anumit sistem tehnic. ♦ Care figurează (numai) cu numele; care este de formă. ♦ Care este calculat în bani. 2. Adj. (Gram.) Care face parte din categoria numelui, care ține de categoria numelui, care se adaugă la nume, care formează un nume. ◊ Flexiune nominală = declinare. Predicat nominal = predicat alcătuit dintr-un nume predicativ și un verb copulativ la un mod personal. 3. S. n. Valoare nominală. – Din fr. nominal, lat. nominalis.
NOMINÁL, -Ă, nominali, -e, adj. 1. Care conține nume, care indică un nume, de nume; după nume; pe nume. ◊ Valoare nominală = valoare indicată pe o acțiune, pe o hârtie-monedă (care uneori nu corespunde cu valoarea reală); valoare oficială. Putere (sau valoare) nominală = putere pentru care a fost conceput un anumit sistem tehnic. ♦ Care figurează (numai) cu numele; care este de formă. ♦ Care este calculat în bani. 2. (Gram.) Care face parte din categoria numelui, care ține de categoria numelui, care se adaugă la nume, care formează un nume. ◊ Flexiune nominală = declinare. Predicat nominal = predicat alcătuit dintr-un nume predicativ și un verb copulativ la un mod personal. – Din fr. nominal, lat. nominalis.
NOMINÁL, -Ă, nominali, -e, adj. Care conține nume, de nume; pe nume, după nume. L-au trecut și pe el pe acele tabele nominale. CAMILAR, N. I 18. Astfel, la apelul nominal lipsi. BOLINTINEANU, O. 280. ◊ (Ec. pol.) Valoare nominală = valoarea indicată pe o acțiune, pe o hîrtie-monedă, care uneori nu corespunde cu valoarea reală după cursul zilei; valoare trecută în scripte, valoare oficială. Valoarea nominală a acestui împrumut a fost de... GHICA, S. 449. Salariu nominal = sumă de bani pe care o primește un salariat pentru munca îndeplinită. (Gram.) Flexiune nominală = flexiunea părților de vorbire declinabile. În rusește flexiunea nominală e sintetică, iar cea verbală, e analitică. GRAUR, F. L. 180. Predicat nominal = predicat alcătuit dintr-un nume predicativ și un verb copulativ. În propoziția «pupăza era ceasornicul satului» (CREANGĂ, A. 55), «era ceasornicul» este predicatul nominal.
nominál1 adj. m., pl. nomináli; f. nominálă, pl. nominále
*nominál2 s. n., pl. nominále
nominál adj. m., pl. nomináli; f. sg. nominálă, pl. nominále
NOMINÁL adj. nominativ. (Libret ~.)
NOMINÁL, -Ă adj. 1. De nume; pe nume; după nume. ◊ (Ec.) Valoare nominală = valoare indicată pe o acțiune sau pe un bilet de bancă și care nu corespunde uneori cu valoarea ei reală. 2. (Gram.) Care se referă la nume sau face parte din categoria numelui; care formează un nume. ◊ Flexiune nominală = flexiunea părților de vorbire declinabile; predicat nominal = predicat format dintr-un nume predicativ și o copulă. [Cf. fr. nominal, lat. nominalis < nomen – nume].
NOMINÁL, -Ă adj. 1. referitor la nume, pe nume; după nume; pe care e scris numele titularului; nominativ. ♦ (ec.) valoare ~ă = valoare înscrisă cifric pe o acțiune, pe un bilet de bancă, timbru etc. ◊ care figurează (numai) cu numele. 2. (gram.) care face parte, care ține de categoria numelui. ♦ flexiune ~ă = declinare. (< fr. nominal, lat. nominalis)
NOMINÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de nume; propriu numelor. * Valoare ~ă a) valoare indicată pe o hârtie de bancă; b) valoare calculată în bani. 2) Care figurează doar cu numele, în mod formal. 3) lingv. Care face parte din clasa numelor; care are valoare sau funcție de nume. ◊ Predicat ~ predicat format dintr-un verb copulativ și un nume predicativ. /<fr. nominal, lat. nominalis
nominal a. relativ la nume: eroare nominală; apel nominal, chemare după nume a membrilor unei adunări; valoare nominală, cea exprimată pe o hârtie-monedă și care obișnuit e superioară valorii reale.
* nominál, -ă adj. (lat. nominalis). Relativ la nume: eroare nominală. Cu numele numaĭ, dar fără alte foloase: stăpînire nominală. Acțiune nominală, acțiune nominativă, pe care e scris numele posesoruluĭ, nu „la purtător”. Apel nominativ, strigarea elevilor, soldaților și a altora după numele lor scris pe o listă orĭ într’un catalog. Valoare nominală, valoarea scrisă a uneĭ monete saŭ a unuĭ efect comercial și care, de multe orĭ, e diferită de cea reală. Adv. Cu numele, nu efectiv: a domni nominal.
diametru nominal, (engl.= nominal diameter) (sedim.), element liniar prin care se exprimă diametrul unui granul sau fragment de rocă echivalent cu diametrul unei sfere al cărui volum este identic cu cel al fragmentului luat în considerare. Este utilizat în analiza granulometrică a depozitelor sedimentare. V. și diametru echivalent.
NOMINÁL, -Ă adj. (cf. fr. nominal, lat. nominalis < nomen – nume): în sintagmele construcție nominală, flexiune nominală, grup nominal, morfem nominal, predicat nominal, propoziție nominală și sistem nominal (v.).

nominal dex

Intrare: nominal
nominal adjectiv