noí², noiésc, vb. IV (înv.) a (se) înnoi.

noi¹ s. pl. (reg.) 1. (în superstiții) cenușă, cărbuni, frunze etc. (nouă elemente), care intră în compoziția unor leacuri băbești. 2. (urmat de determinarea „de apă”) rouă; zori. 3. (în expr.) a lua noi = a lua apă neîncepută pentru descântece și leacuri băbești; a fi luat noi = a nu spune nimic, a tăcea chitic; a se îmbolnăvi de reumatism.

nói, s.n. – (înv.) 1. Picuri de rouă. 2. Stropi de apă de pe roata morii; ziori. Termenul s-a conservat doar în incantațiile descântecelor și în practicile magice. Mai are sensul de „apă neîncepută”. – Probabil în relație cu lat. novus „nou, tânăr, proaspăt” > rom. nou, cu același sens.

POINTE-NOIRE [puãt-nuár], oraș în SV Republicii Congo, la 370 km VSV de Brazzaville, port la Oc. Atlantic; 576,2 mii loc. (1992). Al doilea oraș ca mărime, principalul centru comercial al țării. Aeroport. Rafinărie de petrol. Prelucr. lemnului; produse textile și alim.; încălțăminte; celuloză. Export de lemn, bumbac, cafea, min. de fier. Între 1950 și 1958 a fost capitala reg. Congo Mijlociu din cadrul Africii ecuatoriale Franceze.