Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru noiemvrie

NOI├ëMBRIE s. m. A unsprezecea lun─â a anului, care urmeaz─â dup─â octombrie; brumar. [Pr.: no-iem-. ÔÇô Var.: noi├ęmvrie, (├«nv. ╚Öi reg.) nov├ęmbre s. m. invar.] ÔÇô Din sl. nojenbr─ę, nojemvri.
NOIÉMVRIE s. m. v. noiembrie.
NOVÉMBRE s. m. v. noiembrie.
NOI├ëMBRIE s. m. A unsprezecea lun─â a anului, care urmeaz─â dup─â octombrie; brumar. [Pr.: no-iem-. ÔÇô Var.: noi├ęmvrie, (├«nv. ╚Öi reg.) nov├ęmbre s. m. invar.] ÔÇô Din sl. nojenbr─ę, nojemvri.
NOIÉMVRIE s. m. v. noiembrie.
NOVÉMBRE s. m. v. noiembrie.
NOI├ëMBRIE s. m. A unsprezecea lun─â a anului; (popular) brum─ârel, brumar. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit ╚Öi regional) noi├ęmvrie (SADOVEANU, E. 7), nov├ęmbre s. m.
NOIÉMVRIE s. m. v. noiembrie.
NOVÉMBRE s. m. v. noiembrie.
!noi├ęmbrie (-bri-e) s. m., g.-d. lui noi├ęmbrie; abr. nov.; XI/.11./-11-
noi├ęmbrie s. m. (sil. -bri-e), g.-d. art. lui noi├ęmbrie; abr. n.; simb. XI (╚Öi:. 11./-11-)
NOIÉMBRIE s. (pop.) brumar, brumărel, (reg.) iezmăciune, vinicer, (prin Mold.) promorar.
no├ęmbrie s. m. ÔÇô A 11-a lun─â a anului. ÔÇô Var. no(i)emvrie. Sl. noj─Öbr─ş, din mgr. N╬┐╬ş╬╝╬▓¤ü╬╣╬┐¤é. Var. din ngr. (Pascu, Beitr├Ąge, 11); der. din lat. (REW 5969) nu e posibil─â.
NOIÉMBRIE m. A unsprezecea lună a anului. [Sil. no-iem-bri-e] /<sl. nojenbri, nojemvrij
Noemvrie m. a unsprezecea lun─â a anului [Gr. mod.].
* nov├ęmbre m., gen al lu─ş (lat. november, d. novem, no┼ş─â, fiindc─â la Roman─ş vech─şu an ├«ncepea ├«n Martie, ╚Öi dec─ş Novembre era luna a no┼şa). A XI lun─â a anulu─ş. ÔÇô Vech─ş Noevrie ╚Öi Noenvrie (scris -mvrie, dup─â mgr. Noemvrios; vsl. no─şenvri─ş ╚Öi -─şevri─ş). Az─ş (ma─ş des, dar nu ma─ş bine) Noembre.
NOIEMBRIE s. (pop.) brumar, brum─ârel, (reg.) iezm─âciune, vinicer, (prin Mold.) promorar.

Noiemvrie dex online | sinonim

Noiemvrie definitie

Intrare: noiembrie
noiemvrie substantiv masculin invariabil
novembre substantiv masculin invariabil
noiembrie substantiv masculin invariabil
  • silabisire: -bri-e