NOÉSIS s.n. (La Platon) Cunoașterea rațională a ceea ce este general și etern; (la Aristotel) gândirea intuitivă. ♦ (În filozofia fenomenologică a lui Husserl) Actul de a gândi, actul gândirii; termen care desemnează forma judecății, caracterul formal al enunțului. [Pron. no-e-, var. noeză s.f. / cf. it., gr. noesis – percepție, fr. noèse].[1]