Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

31 defini╚Ťii pentru nodul

NOD, noduri, s. n. 1. Loc ├«n care se leag─â dou─â fire, dou─â sfori, dou─â f├ó╚Öii de p├ónz─â etc. ca s─â se ╚Ťin─â str├óns ├«mpreun─â; loc ├«n lungul sau la cap─âtul unui fir, al unei sfori, al unei f├ó╚Öii de p├ónz─â etc. unde s-a f─âcut un ochi prin care s-a petrecut unul dintre capete ╚Öi s-a str├óns tare; leg─âtur─â ob╚Ťinut─â astfel. ÔŚŐ Loc. adj. (Rar) ├Än noduri = ├«nc├ólcit, ├«ncurcat. ÔŚŐ Expr. A lega paraua cu zece noduri = a fi foarte zg├órcit. ÔÖŽ Loc de intersec╚Ťie a dou─â sau a mai multor c─âi de comunica╚Ťie av├ónd direc╚Ťii diferite. ÔÖŽ Nod de cale ferat─â = punct de intersec╚Ťie a cel pu╚Ťin trei linii principale de cale ferat─â, prev─âzut cu instala╚Ťii speciale pentru a asigura tranzitul trenurilor, desfacerea sau cuplarea unor vagoane, ├«nc─ârcarea ╚Öi desc─ârcarea m─ârfurilor, deservirea c─âl─âtorilor etc. ÔÖŽ Loc de leg─âtur─â, de ├«ntret─âiere, de ├«nt├ólnire a dou─â sau a mai multor elemente ale unui mecanism, ale unei construc╚Ťii etc. 2. Proeminen╚Ť─â pe trunchiul unui arbore, pe tulpina unei plante sau la ├«ncheietura unui cotor; punct de unde ├«ncep s─â creasc─â crengile pe tulpin─â sau frunzele pe lujer. ÔŚŐ Expr. A c─âuta (sau a g─âsi) (cuiva) nod ├«n papur─â = a c─âuta sau a g─âsi cu orice pre╚Ť gre╚Öeli, cusururi acolo unde ele nu sunt; a ├«nvinov─â╚Ťi pe nedrept. ÔÖŽ Por╚Ťiune mic─â, rotund─â, compact─â, foarte tare ├«ntr-o bucat─â de lemn, ├«ntr-o sc├óndur─â reprezent├ónd locul de ramifica╚Ťie a crengilor pe trunchi. ÔÖŽ Aglomerare local─â de material ├«n masa unui corp, cu o structur─â mai compact─â sau de culoare diferit─â fa╚Ť─â de rest. 3. (├Änv. ╚Öi pop.) Articula╚Ťie, ├«ncheietur─â (a degetelor). 4. (├Än sintagmele) Nodul g├ótului (sau g├ótlejului, beregatei etc.) = m─ârul lui Adam. Nodul vital = punct situat ├«n bulbul rahidian corespunz├ónd centrului respirator ╚Öi a c─ârui lezare are ca urmare moartea imediat─â prin oprirea respira╚Ťiei. 5. Umfl─âtur─â, tumoare, nodozitate, g├ólc─â rezultat─â dintr-o stare patologic─â. 6. Punct dublu al unei curbe ├«n care aceea╚Öi ramur─â a curbei se intersecteaz─â pe ea ├«ns─â╚Öi. 7. Fiecare dintre punctele ├«n care sunt dispu╚Öi atomii, moleculele unei re╚Ťele cristaline. ÔÖŽ Punct dintr-un sistem de unde sta╚Ťionare ├«n care amplitudinea oscila╚Ťiei are mereu o valoare nul─â. 8. Fiecare dintre cele dou─â puncte ├«n care orbita unui astru intersecteaz─â planul eclipticei. 9. Loc sau centru geografic sau geologic cu anumite caracteristici, deosebite fa╚Ť─â de ├«mprejurimi. ÔŚŐ Nod hidroenergetic = centru geografic pe a c─ârui suprafa╚Ť─â sunt a╚Öezate o central─â hidroelectric─â ╚Öi construc╚Ťiile hidrotehnice aferente. 10. Fig. Senza╚Ťie de sufocare pe care de obicei o are cineva cuprins de o emo╚Ťie sau de o enervare puternic─â. ÔŚŐ Expr. A ├«nghi╚Ťi (cu sau la) noduri = a) a suporta cu necaz, cu am─âr─âciune o durere, o umilin╚Ť─â (f─âr─â a putea spune nimic); b) a m├ónca ├«n sil─â, cu mare greutate. 11. Fig. Punct esen╚Ťial de care depinde solu╚Ťionarea unei probleme; dificultate, greutate care trebuie ├«nvins─â pentru solu╚Ťionarea unei probleme. ÔŚŐ Nod gordian = problem─â foarte grea sau cu neputin╚Ť─â de rezolvat. ÔŚŐ Expr. A t─âia nodul gordian = a recurge la un mijloc extrem ├«n rezolvarea unei situa╚Ťii c─âreia nu i se poate g─âsi o alt─â solu╚Ťie. ÔŚŐ Moment culminant ├«n desf─â╚Öurarea ac╚Ťiunii unei opere literare. 12. Unitate de m─âsur─â pentru viteza navelor, egal─â cu viteza unei nave care se deplaseaz─â cu o mil─â marin─â (1852 m) pe or─â. ÔÇô Lat. nodus.
NOD├ÜL, noduli, s. m. 1. Umfl─âtur─â de mici dimensiuni ╚Öi bine circumscris─â, care apare ├«n diverse p─âr╚Ťi ale corpului, ├«nso╚Ťind adesea unele boli cronice. 2. (Geol.) Mic─â mas─â de piatr─â cuprins─â ├«ntr-o zon─â mai pu╚Ťin dur─â. [Pl. ╚Öi: (n.) nodule] ÔÇô Din fr. nodule, lat. nodulus.
NOD, noduri, s. n. 1. Loc ├«n care se leag─â dou─â fire, dou─â sfori, dou─â f├ó╚Öii de p├ónz─â etc. ca s─â se ╚Ťin─â str├óns ├«mpreun─â; loc ├«n lungul sau la cap─âtul unui fir, al unei sfori, al unei f├ó╚Öii de p├ónz─â etc. unde s-a f─âcut un ochi prin care s-a petrecut unul dintre capete ╚Öi s-a str├óns tare; leg─âtur─â ob╚Ťinut─â astfel. ÔŚŐ Loc. adj. (Rar) ├Än noduri = ├«nc├ólcit, ├«ncurcat. ÔŚŐ Expr. A lega paraua cu zece noduri = a fi foarte zg├órcit. ÔÖŽ Loc de intersec╚Ťie a dou─â sau a mai multor c─âi de comunica╚Ťie av├ónd direc╚Ťii diferite. ÔŚŐ Nod de cale ferat─â = punct de intersec╚Ťie a cel pu╚Ťin trei linii principale de cale ferat─â, prev─âzut cu instala╚Ťii speciale pentru a asigura tranzitul trenurilor, desfacerea sau cuplarea unor vagoane, ├«nc─ârcarea ╚Öi desc─ârcarea m─ârfurilor, deservirea c─âl─âtorilor etc. ÔÖŽ Loc de leg─âtur─â, de ├«ntret─âiere, de ├«nt├ólnire a dou─â sau a mai multor elemente ale unui mecanism, ale unei construc╚Ťii etc. 2. Proeminen╚Ť─â pe trunchiul unui arbore, pe tulpina unei plante sau la ├«ncheietura unui cotor; punct de unde ├«ncep s─â creasc─â crengile pe tulpin─â sau frunzele pe lujer. ÔŚŐ Expr. A c─âuta (sau a g─âsi) (cuiva) nod ├«n papur─â = a c─âuta sau a g─âsi cu orice pre╚Ť gre╚Öeli, cusururi acolo unde ele nu sunt; a ├«nvinov─â╚Ťi pe nedrept. ÔÖŽ Por╚Ťiune mic─â, rotund─â, compact─â, foarte tare dintr-o bucat─â de lemn, ├«ntr-o sc├óndur─â reprezent├ónd locul de ramifica╚Ťie a crengilor pe trunchi. ÔÖŽ Aglomerare local─â de material ├«n masa unui corp, cu o structur─â mai compact─â sau de culoare diferit─â fa╚Ť─â de rest. 3. (├Änv. ╚Öi pop.) Articula╚Ťie, ├«ncheietur─â (a degetelor). 4. (├Än sintagmele) Nodul g├ótului (sau g├ótlejului, beregatei etc.) = m─ârul lui Adam. Nod vital = punct situat ├«n bulbul rahidian corespunz├ónd centrului respirator ╚Öi a c─ârui lezare are ca urmare moartea imediat─â prin oprirea respira╚Ťiei. 5. Umfl─âtur─â, tumoare, nodozitate, g├ólc─â rezultat─â dintr-o stare patologic─â. 6. Punct dublu al unei curbe ├«n care aceea╚Öi ramur─â a curbei se intersecteaz─â pe ea ├«ns─â╚Öi. 7. Fiecare dintre punctele ├«n care sunt dispu╚Öi atomii, moleculele unei re╚Ťele cristaline. ÔÖŽ Punct dintr-un sistem de unde sta╚Ťionare ├«n care amplitudinea oscila╚Ťiei are mereu o valoare nul─â. 8. Fiecare dintre cele dou─â puncte ├«n care orbita unui astru intersecteaz─â planul eclipticei. 9. Loc sau centru geografic sau geologic cu anumite caracteristici, deosebite fa╚Ť─â de ├«mprejurimi. ÔŚŐ Nod hidroenergetic = centru geografic pe a c─ârui suprafa╚Ť─â sunt a╚Öezate o central─â hidroelectric─â ╚Öi construc╚Ťiile hidrotehnice aferente. 10. Fig. Senza╚Ťie de sufocare pe care de obicei o are cineva cuprins de o emo╚Ťie sau de o enervare puternic─â. ÔŚŐ Expr. A ├«nghi╚Ťi (cu sau la) noduri = a) a suporta cu necaz, cu am─âr─âciune o durere, o umilin╚Ť─â (f─âr─â a putea spune nimic); b) a m├ónca ├«n sil─â, cu mare greutate. 11. Fig. Punct esen╚Ťial de care depinde solu╚Ťionarea unei probleme; dificultate, greutate care trebuie ├«nvins─â pentru solu╚Ťionarea unei probleme. Nod gordian = problem─â foarte grea sau cu neputin╚Ť─â de rezolvat. ÔŚŐ Expr. A t─âia nodul gordian = a recurge la un mijloc extrem ├«n rezolvarea unei situa╚Ťii c─âreia nu i se poate g─âsi o solu╚Ťie. ÔÖŽ Moment culminant ├«n desf─â╚Öurarea ac╚Ťiunii unei opere literare. 12. Unitate de m─âsur─â pentru viteza navelor, egal─â cu viteza unei nave care se deplaseaz─â cu o mil─â marin─â (1852 m) pe or─â. ÔÇô Lat. nodus.
NOD├ÜL, noduli, s. m. 1. Umfl─âtur─â de mici dimensiuni ╚Öi bine circumscris─â, care apare ├«n diverse p─âr╚Ťi ale corpului, ├«nso╚Ťind adesea unele boli cronice. 2. (Geol.) Mic─â mas─â de piatr─â cuprins─â ├«ntr-o zon─â mai pu╚Ťin dur─â. [Pl. ╚Öi: (n.) nodule] ÔÇô Din fr. nodule, lat. nodulus.
NOD, noduri, s. n. 1. Loc ├«n care se leag─â dou─â fire, dou─â f├«╚Öii etc., ca s─â se ╚Ťin─â str├«ns ├«mpreun─â; loc, ├«n lungul sau la cap─âtul unui fir, al unei sfori, al unei f├«╚Öii de p├«nz─â etc., unde s-a f─âcut un ochi prin care s-a trecut unul din capete ╚Öi s-a str├«ns tare; leg─âtur─â ob╚Ťinut─â astfel. C├«nd s─â str├«ng─â nodul, p├«c! se rupse a╚Ťa. ISPIRESCU, L. 55. ÔŚŐ Loc. adj. ├Än noduri = ├«nc├«lcit. O, tu crai cu barba-n noduri. EMINESCU, O. I 83. ÔŚŐ Expr. A lega paraua cu zece noduri = a fi foarte zg├«rcit. Era odat─â o bab─â care... lega paraua cu zece noduri ╚Öi tremura dup─â ban. CREANG─é, P. 3. ÔÖŽ Loc de intersec╚Ťie a dou─â sau a mai multor c─âi de comunica╚Ťie (╚Öosele, c─âi ferate etc.). Nod de cale ferat─â. ÔÖŽ Loc de leg─âtur─â a dou─â sau a mai multor elemente ale unui mecanism. 2. Por╚Ťiune dintr-o ramur─â, care se dezvolt─â ├«n interiorul tulpinei purt─âtoare. Gr├«ul s-a ars, chircit, cu un singur nod ├«n pai. C. PETRESCU, R. DR. 151. Via ├«n p─âm├«ntul negru scoate vi╚Ťa lung─â, cu nodurile departe. I. IONESCU, P. 245. ÔŚŐ Expr. A c─âuta (sau a g─âsi) cuiva nod ├«n papur─â = a c─âuta (sau a g─âsi) gre╚Öeli, cusururi, acolo unde ele nu s├«nt: a c─âuta pricin─â de ├«nvinuire, a ├«nvinov─â╚Ťi pe nedrept. C─âuta nod ├«n papur─â lui Mihai. ISPIRESCU, M. V. 57. ÔÖŽ Por╚Ťiune mic─â, rotund─â, cu o structur─â mai compact─â, ├«ntr-o sc├«ndur─â, reprezent├«nd locul de ramifica╚Ťie a cr─âcilor pe trunchi. ÔÖŽ Aglomerare local─â de material ├«n masa unui corp, cu o structur─â mai compact─â sau de culoare diferit─â. 3. ├Äncheietur─â, articula╚Ťie. M─âre╚Ť, ad├«nc ╚Öi luciu c─âl─âtore╚Öte Rinul... Ca un balaur verde ce mi╚Öc-a sale noduri. ALECSANDRI, P. III 134. 4. (├Än expr.) Nodul g├«tului (g├«tlejului sau beregatei) = m─ârul lui Adam. Rezemat cu ceafa ├«n perete ╚Öi l─âs├«nd s─â se vad─â, ├«n gulerul prea larg, nodul beregatei. C. PETRESCU, C. V. 28. Nodul vital = punctul bulbului rahidian de care depind mi╚Öc─ârile respiratorii (╚Öi a c─ârui rupere are ca urmare moartea imediat─â). 5. (Geom.) Punct dublu al unei curbe, ├«n care aceea╚Öi ramur─â a curbei se intersecteaz─â pe ea ├«ns─â╚Öi. ÔÖŽ Fig. Punct care face parte dintr-un sistem de unde sta╚Ťionare, ├«n care una dintre m─ârimile variabile ale undei are mereu o valoare nul─â. ÔÖŽ (Astron.) Fiecare dintre cele dou─â puncte ├«n care orbita unui astru intersecteaz─â planul eclipticei. ÔÖŽ Loc sau centru geografic sau geologic, cu anumite caracteristici deosebite fa╚Ť─â de ├«mprejurimi sau cu importan╚Ť─â deosebit─â fa╚Ť─â de alte centre sau locuri asem─ân─âtoare. ÔŚŐ Nod hidroenergetic = centru geografic pe a c─ârui suprafa╚Ť─â s├«nt a╚Öezate construc╚Ťii hidrotehnice ╚Öi de unde pleac─â arterele de transport respective. 6. Fig. Senza╚Ťie de ├«nec─âciune, de sufocare a celui cuprins de o emo╚Ťie sau de o enervare puternic─â (pe care ├«ncearc─â s─â ╚Öi-o st─âp├«neasc─â). Mi se a╚Öaz─â... un nod ├«n g├«t ÔÇô ╚Öi nu mai pot s─â vorbesc. SAHIA, N. 50. Nodul ce-l g├«tuia ├«i disp─âruse. BUJOR, S. 32. ÔŚŐ Expr. A ├«nghi╚Ťi noduri = a suporta cu necaz, cu am─âr─âciune o durere, o umilin╚Ť─â etc. ├Äi asculta cu dezgust ╚Öi numai ├«nghi╚Ťea noduri. CREANG─é, P. 260. A ├«nghi╚Ťi cu noduri = a m├«nca ├«n sil─â (fiind sup─ârat), a m├«nca f─âr─â poft─â. 7. Fig. Punct esen╚Ťial, fundamental, de care depinde solu╚Ťionarea unei probleme. Aici e un nod al chestiunii. BARANGA, I. 209. ÔŚŐ Expr. Nod gordian = problem─â ├«ncurcat─â, dificultate mare, greu sau cu neputin╚Ť─â de rezolvat. A t─âia nodul gordian v. t─âia. 8. Unitate de m─âsur─â pentru viteza navelor, egal─â cu viteza unei nave care se deplaseaz─â cu o mil─â marin─â (1852 m) pe or─â. Ce vitez─â avem?... ÔÇô Cred c─â 20 de noduri pe or─â! SEBASTIAN, T. 94.
NODÚL, nodule, s. n., și noduli, s. m. Mică umflătură anormală (la animale sau la plante).
nod s. n., pl. n├│duri
nod├║l s. m., pl. nod├║li
nod s. n., pl. n├│duri
nod├║l s. m., pl. nod├║li
NOD s. 1. (rar) înnodătură, (prin Transilv.) blonci. (~ la o sfoară.) 2. ciot, (reg.) cep. (~ la o scândură ori în trunchiul unui arbore.)
NOD s. v. articula╚Ťie, ├«ncheietur─â, m─âsea.
NODUL GÂTULUI s. v. mărul-lui-adam.
NOD s.n. (Mar.) Unitate pentru măsurarea vitezei în marș a navei, egală cu o milă (1852 m) pe oră. [Cf. fr. noeud].
NOD├ÜL s.m. Umfl─âtur─â mic─â anormal─â (la animale sau plante). [< fr. nodule, cf. lat. nodulus ÔÇô nod].
NOD s. n. 1. (mar.) unitate de m─âsur─â a vitezei navelor, de o mil─â marin─â (1852 m) pe or─â. 2. element al unui graf. 3. element al unei re╚Ťele de comunica╚Ťie care poate constitui sursa sau destina╚Ťia semnalelor transmise prin re╚Ťea; intersec╚Ťie a mai multor c─âi ferate sau rutiere. (< fr. noeud, engl. node)
NOD├ÜL s. m. 1. mic─â umfl─âtur─â care apare ├«n diferite regiuni ale corpului, ├«n unele boli cronice. 2. (geol.) concre╚Ťiune de piatr─â ├«ntr-o zon─â mai pu╚Ťin dur─â. (< fr. nodule, lat. nodulus)
nod (n├│duri), s. n. ÔÇô 1. Loc de leg─âtur─â a dou─â fire, a dou─â f├«╚Öii de p├«nz─â etc. ÔÇô 2. Leg─âtura dintre ram ╚Öi trunchi. ÔÇô 3. Umfl─âtur─â, tumoare. ÔÇô 4. Articula╚Ťie. ÔÇô 5. Mil─â marin─â. ÔÇô 6. Intrig─â, centru de ac╚Ťiune. ÔÇô 7. (Arg.) Portofel. ÔÇô Mr., megl. nod. Lat. nodus (Pu╚Öcariu 1187; Candrea-Dens., 1235; REW 5948), cf. it. nodo, fr. noeud, cat. nou, sp. nudo, port. n├│, alb. nue. ÔÇô Der. noad─â, s. f. (coccis), ca neg-neag─â, ╚Ťol-╚Ťoal─â, ╚Ťep-╚Ťeap─â etc., cf. mr. noad─â ÔÇ×membru virilÔÇŁ (de la un lat. *noda, dup─â Candrea-Dens., 1236 ╚Öi Pascu, I, 128; din lat. nodus ├«ncruci╚Öat cu coad─â, dup─â Iordan, Dift., 189; din lat. nates ÔÇ×fese, buciÔÇŁ, ├«ncruci╚Öat cu coda, dup─â Tiktin), ideea unei asocieri cu coad─â fiind evident─â, cf. cuv├«ntul urm─âtor; Nodea, s. m. (nume propriu pentru demon), cf. ╚Öi alt nume popular al s─âu Codea); nodei, s. n. (├«nv., articula╚Ťie; rotul─â), cu suf. -ei, cf. grindei (din lat. nodellus, dup─â Scriban); nodit, s. n. (Olt., rotul─â); nodolan, s. n. (Banat, fluierul piciorului), prin ├«ncruci╚Öarea cu ╚Öodolan; nodos, adj. (cu noduri); noduros (var. nodoros), adj. (nodos), cf. it. nodoroso, nodoso; nodule╚Ť, s. m. (mucos, ╚Ť├«ng─âu); nodu╚Ť, s. m. (ghiocel, Galanthus nivalis); ├«noda, vb. (a face un nod; a lega; a improviza; a rasoli; refl., a se ata╚Öa, a ├«ndr─âgi, a lega prietenie; (despre c├«ini) a se cupla), der. intern sau lat. innodare (Mon. Germ. hist., XXXIV), dup─â Candrea-Dens., 1238 ╚Öi DAR, din lat. nodare; desnoda, vb. (a dezlega, a desface; a bate pe cineva, a p─ârui).
NOD ~uri n. 1) Loc ├«n care se leag─â str├óns capetele a dou─â sau a mai multor fire (a╚Ťe, sfori, funii, cabluri etc.). 2) Loc pe un singur fir unde a fost legat str├óns un la╚Ť. ~ul cravatei. ÔŚŐ A face (un) ~ a lega un nod; a ├«nnoda. A face ~ peste ~ a lega mai multe noduri ├«n acela╚Öi loc. A desface un ~ a dezlega un nod; a deznoda. ~ marin─âresc nod special, folosit ├«n marin─â, pentru a lega dou─â par├óme. A lega paraua cu zece ~uri a fi foarte zg├órcit. A lega ~uri (pe socoteala cuiva) a b├órfi. 3) Loc de intersec╚Ťie a unor c─âi de comunica╚Ťie. ~ de cale ferat─â. 4) Punct de pe tulpina unei plante, din care pornesc ramurile ╚Öi frunzele. ÔŚŐ A c─âuta (sau a-i g─âsi) cuiva ~ ├«n papur─â a c─âuta cuiva (sau a-i g─âsi) defecte pe care nu le are. 5) Por╚Ťiune rotund─â dintr-o bucat─â de lemn; ciot. Sc├óndur─â cu ~uri. 6) Tumoare dur─â. 7) Parte (mai proeminent─â) de pe suprafa╚Ťa corpului, unde are loc leg─âtura dintre oase. ÔŚŐ ~ul g├ótului (sau g├ótlejului) m─ârul lui Adam. 8) fig. Senza╚Ťie de sufocare pe care o are cineva, c├ónd este enervat sau emo╚Ťionat. ÔŚŐ A se urca un ~ ├«n g├ót a) a se sufoca; b) a fi cuprins de nelini╚Öte; a fi emo╚Ťionat. A ├«nghi╚Ťi ~uri a ├«ndura ceva ├«n t─âcere. 9) Parte esen╚Ťial─â a unei probleme, de care depinde solu╚Ťionarea acesteia; esen╚Ť─â; fond; miez. ~ul chestiunii. ÔŚŐ ~ gordian chestiune foarte complicat─â; problem─â aproape insolubil─â. A t─âia ~ul gordian a solu╚Ťiona o chestiune complicat─â printr-o ac╚Ťiune energic─â (deseori violent─â). 10) Unitate de m─âsur─â pentru viteza navelor (egal─â cu o mil─â marin─â pe or─â). 11) Punct de importan╚Ť─â deosebit─â; centru. * ~ strategic centru de rezisten╚Ť─â. ~ vital centru al bulbului rahidian, a c─ârui lezare antreneaz─â moartea imediat─â. 12) Parte a unui mecanism ├«n care se unesc dou─â sau mai multe elemente simple. /<lat. nodus
NOD├ÜL ~i m. 1) Umfl─âtur─â mic─â, ce apare pe corp ca urmare a unor boli cronice. 2) geol. Por╚Ťiune mic─â de piatr─â, av├ónd duritatea mai ridicat─â dec├ót cea a stratului ├«n care se afl─â. /<fr. nodule, lat. nodulus
nod n. 1. leg─âtur─â rotund─â din lucruri ce se pot ├«nf─â╚Öura: a╚Ť─â cu nod, funie cu noduri; 2. proeminen╚Ť─â a ├«ncheieturilor: nodurile degetelor, genuchilor; 3. proeminen╚Ť─â dur─â pe trunchiul unui arbore: trestie plin─â de noduri; 4. ceeace ├«nneac─â sau ├«mpiedic─â: i sÔÇÖa pus un nod ├«n g├ót; 5. pl. ceva greu de suferit; a ├«nghi╚Ťi noduri; 6. fig. punct esen╚Ťial, dificultate: nodul gordian; 7. obstacol ce formeaz─â intriga ├«ntrÔÇÖo pies─â dramatic─â; 8. ├«n marin─â: lungime dÔÇÖaproape 15 metri; 9. Anat. nodul g├ótului, numele vulgar al cartilajului tiroid. [Lat. NODUS].
nod n., pl. ur─ş (lat. n┼Ćdus, nod., it. nodo, fr. noeud, cat. nou, sp. nudo, pg. n├│). ├Änl─ân╚Ťuire, leg─âtur─â f─âcut─â din ├«nv├«rtirea une─ş sfor─ş, funi─ş, lan╚Ť ╚Ö.a.: a face un nod. Proeminen╚Ť─â la ├«nche─şetur─ş: nodurile degetelor. Vest. C─şot, parte dur─â ├«ntrÔÇÖun lemn: nodurile unu─ş brad, une─ş tresti─ş. Noad─â (Pop.). Fig. Dificultate, punct esen╚Ťial: ─şac─ât─â nodu chestiuni─ş. Complica╚Ťiune pe care se bazeaz─â intriga une─ş poeme, drame ╚Ö.a. Mar. Lungime cuprins─â ├«ntre do┼ş─â nodur─ş ale aparatulu─ş de m─âsurat ─şu╚Ťeala mersulu─ş une─ş cor─âbi─ş, adic─â a 120-a parte din mil─â sa┼ş 15m 42. Anat. Nodu vital, acel punct al bulbulu─ş rachidian de care depinde respira╚Ťiunea ╚Öi a c─âru─ş ├«mpungere cauzeaz─â moartea. Nodu g├«tulu─ş, m─âru lu─ş Adam, cartilaginea tiroid─â. Nodu gordian, V. gordian. A m├«nca, a ├«nghi╚Ťi cu nodur─ş, a m├«nca sup─ârat. A ├«nghi╚Ťi nodur─ş, a auzi ceva care nu-╚Ť─ş place ╚Öi a nu putea protesta. A ╚Ťi se pune un nod ├«n g├«t, a nu putea vorbi sa┼ş ├«nghi╚Ťi de emo╚Ťiune sa┼ş de r─âceal─â. A c─âuta nod ├«n papur─â, a c─âuta gre╚Öel─ş or─ş defecte acolo unde nu exist─â.
nod s. v. ARTICULAȚIE. ÎNCHEIETURĂ. MĂSEA.
NOD s. 1. (rar) înnodătură, (prin Transilv.) blonci. (~ la o sfoară.) 2. ciot, (reg.) cep. (~ la o scîndură ori în trunchiul unui arbore.)
nodul gîtului s. v. MĂRUL-LUI-ADAM.
nodul, (engl.= nodule (concretion)) Ôćĺ concre╚Ťiune.
NOD DE AERODROMURI totalitatea aerodromurilor ÔÇô de baz─â, de rezerv─â, de manevr─â ╚Öi false pe care le are la dispozi╚Ťie o unitate de avia╚Ťie.
a face (pe cineva) nod de cravat─â expr. a bate (pe cineva) foarte r─âu.
a ├«nghi╚Ťi cu noduri expr. 1. a suporta cu necaz / cu am─âr─âciune o durere / o umilin╚Ť─â (f─âr─â a putea riposta). 2. a m├ónca ├«n sil─â / cu mare greutate.
a lega paraua cu zece noduri expr. a fi zgârcit.
nod, noduri s. n. (intl., ├«nv.) locul unde ├«╚Öi ╚Ťine victima poten╚Ťial─â banii.

Nodul dex online | sinonim

Nodul definitie

Intrare: nod
nod substantiv neutru
Intrare: nodul (pl. -i)
nodul pl. -i substantiv masculin
Intrare: nodul (pl. -e)
nodul pl. -e