NOCTAMBÚL, -Ă, noctambuli, -e, s. m. și f., adj. (Med.) Somnambul. ♦ Fig. (Fam.) (Persoană) care își pierde nopțile în petreceri. – Din fr. noctambule.

NOCTAMBÚL, -Ă, noctambuli, -e, s. m. și f. (Med.) Somnambul. ♦ Fig. (Fam.) Persoană care își pierde nopțile în petreceri. – Din fr. noctambule.

NOCTAMBÚL, -Ă, noctambuli, -e, s. m. și f. Somnambul; (familiar) persoană care pierde nopțile în petreceri.

!noctambúl (noc-tam-/noct-am-) adj. m., s. m., pl. noctambúli; adj. f., s. f. noctambúlă, pl. noctambúle

noctambúl s. m. (sil. mf. noct-), pl. noctambúli

noctambúlă s. f. (sil. mf. noct-), g.-d. art. noctambúlei; pl. noctambúle

NOCTAMBÚL adj., s. v. somnambul.

NOCTAMBÚL, -Ă s.m. și f. Somnambul. ♦ (Fam.) Om care își petrece nopțile în chefuri. [< fr. noctambule, cf. lat. nox – noapte, ambulare – a merge].

NOCTAMBÚL, -Ă s. m. f. somnambul. ◊ (fam.) om care își petrece nopțile în chefuri. (< fr. noctambule, lat. noctambulus)

NOCTAMBÚL ~i m. 1) Persoană care suferă de noctambulism; lunatic; somnambul. 2) fig. Persoană obișnuită să-și petreacă nopțile în distracții. /<fr. noctambule

* noctámbul, -ă adj. și s. (mlat. noctámbulus, d. nox, noctis, noapte și ambulare, a umbla). Căruĭa-ĭ place să se primble noaptea. Somnambul.

NOCTAMBUL adj., s. (MED.) somnambul, (pop.) lunatic, (înv.) somnambulist.