Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
nobilitá vb., ind. prez. 3 sg. nobiliteáză
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
NOBILITÁ vb. v. înnobila.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
nobilitát, -ă, adj. (înv.) 1. îmbunătățit calitativ, perfecționat, înnobilat. 2. care a primit un titlu de nobil; înnobilat.
nobilita vb. v. ÎNNOBILA.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Nobilitat dex online | sinonim
Nobilitat definitie
Intrare: nobilitat
nobilitat
Intrare: nobilita
nobilita verb grupa I conjugarea a II-a
