Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru nobilitare

NOBILIT├üR, -─é, nobilitari, -e, adj. (├Änv.) Nobiliar. ÔÇô Cf. fr. nobiliaire.
NOBILIT├üR, -─é, nobilitari, -e, adj. (├Änv.) Nobiliar. ÔÇô Cf. fr. nobiliaire.
NOBILIT├üR, -─é, nobilitari, -e, adj. (Neobi╚Önuit) Care se refer─â la nobilime, privitor la nobilime. Despre importan╚Ťa documentelor nobilitare ale familiilor rom├«ne. ODOBESCU, S. I 493.
nobilitár (înv.) adj. m., pl. nobilitári; f. nobilitáră, pl. nobilitáre
nobilitá vb., ind. prez. 3 sg. nobiliteáză
nobilitár adj. m., pl. nobilitári; f. sg. nobilitáră, pl. nobilitáre
nobilitáre s. f., g.-d. art. nobilitării
NOBILITÁ vb. v. înnobila.
NOBILITÁR adj. v. nobiliar.
nobilitár, nobilitáră, adj. (înv.) nobiliar; (în sintagme) diplomă nobilitară = carte de boierie, carte de nemeșug.
nobilit├íre s.f. (├«nv.) 1. ├«mbun─ât─â╚Ťire, perfec╚Ťionare a propriet─â╚Ťilor; ├«nnobilare. 2. acordare a unui titlu nobiliar; ├«nnobilare.
nobilita vb. v. ÎNNOBILA.
nobilitar adj. v. NOBILIAR.

Nobilitare dex online | sinonim

Nobilitare definitie

Intrare: nobilitar
nobilitar adjectiv
Intrare: nobilitare
nobilitare substantiv feminin
Intrare: nobilita
nobilita verb grupa I conjugarea a II-a