nobilitare definitie

13 definiții pentru nobilitare

NOBILITÁR, -Ă, nobilitari, -e, adj. (Înv.) Nobiliar. – Cf. fr. nobiliaire.
NOBILITÁR, -Ă, nobilitari, -e, adj. (Înv.) Nobiliar. – Cf. fr. nobiliaire.
NOBILITÁR, -Ă, nobilitari, -e, adj. (Neobișnuit) Care se referă la nobilime, privitor la nobilime. Despre importanța documentelor nobilitare ale familiilor romîne. ODOBESCU, S. I 493.
nobilitár (înv.) adj. m., pl. nobilitári; f. nobilitáră, pl. nobilitáre
nobilitá vb., ind. prez. 3 sg. nobiliteáză
nobilitár adj. m., pl. nobilitári; f. sg. nobilitáră, pl. nobilitáre
nobilitáre s. f., g.-d. art. nobilitării
NOBILITÁ vb. v. înnobila.
NOBILITÁR adj. v. nobiliar.
nobilitár, nobilitáră, adj. (înv.) nobiliar; (în sintagme) diplomă nobilitară = carte de boierie, carte de nemeșug.
nobilitáre s.f. (înv.) 1. îmbunătățire, perfecționare a proprietăților; înnobilare. 2. acordare a unui titlu nobiliar; înnobilare.
nobilita vb. v. ÎNNOBILA.
nobilitar adj. v. NOBILIAR.

nobilitare dex

Intrare: nobilitar
nobilitar adjectiv
Intrare: nobilitare
nobilitare substantiv feminin
Intrare: nobilita
nobilita verb grupa I conjugarea a II-a