Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru nobilitar

NOBILITÁR, -Ă, nobilitari, -e, adj. (Înv.) Nobiliar. – Cf. fr. nobiliaire.
NOBILITÁR, -Ă, nobilitari, -e, adj. (Înv.) Nobiliar. – Cf. fr. nobiliaire.
NOBILITÁR, -Ă, nobilitari, -e, adj. (Neobișnuit) Care se referă la nobilime, privitor la nobilime. Despre importanța documentelor nobilitare ale familiilor romîne. ODOBESCU, S. I 493.
nobilitár (înv.) adj. m., pl. nobilitári; f. nobilitáră, pl. nobilitáre
nobilitár adj. m., pl. nobilitári; f. sg. nobilitáră, pl. nobilitáre
NOBILITÁR adj. v. nobiliar.
nobilitár, nobilitáră, adj. (înv.) nobiliar; (în sintagme) diplomă nobilitară = carte de boierie, carte de nemeșug.
nobilitar adj. v. NOBILIAR.

Nobilitar dex online | sinonim

Nobilitar definitie

Intrare: nobilitar
nobilitar adjectiv