nobiliar definitie

12 definiții pentru nobiliar

NOBILIÁR, -Ă, nobiliari, -e, adj. Care aparține nobilimii (1) sau nobililor (II), privitor la nobilime sau la nobili, specific nobilimii; nobilitar. [Pr.: -li-ar] – Din fr. nobiliaire.
NOBILIÁR, -Ă, nobiliari, -e, adj. Care aparține nobilimii (1) sau nobililor (II), privitor la nobilime sau la nobili, specific nobilimii; nobilitar. [Pr.: -li-ar] – Din fr. nobiliaire.
NOBILIÁR, -Ă, nobiliari, -e, adj. Care aparține nobilimii, privitor la nobilime, de nobil. Pare a fi hierbul unei poporațiuni, unei localități, ori unei familii nobiliare. ODOBESCU, S. II 210. Aceste principii, care singure constituiesc casta nobiliară, n-au fost niciodată recunoscute în țările noastre. BĂLCESCU, O. II 14.
nobiliár (-li-ar) adj. m., pl. nobiliári; f. nobiliáră, pl. nobiliáre
nobiliár adj. m. (sil. -li-ar), pl. nobiliári; f. sg. nobiliáră, pl. nobiliáre
NOBILIÁR adj. (înv.) nobilitar. (Titlu ~.)
NOBILIÁR, – Ă adj. Care aparține nobilimii; de nobil. [Pron. -li-ar. / cf. fr. nobiliaire].
NOBILIÁR, -Ă adj. care aparține nobilimii. (< fr. nobiliaire)
NOBILIÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de nobili; propriu nobililor. ◊ Titlu ~ titlu de noblețe. [Sil. -li-ar] /<fr. nobiliaire
nobiliar a. ce ține de nobleță: titlu nobiliar. ║ n. catalogul familiilor nobile ale unei țări.
* nobiliár, -ă adj. (fr. nobiliaire, d. lat. nóbilis). Al nobiliĭ, de nobilĭ: castă nobiliară.
NOBILIAR adj. (înv.) nobilitar. (Titlu ~.)

nobiliar dex

Intrare: nobiliar
nobiliar adjectiv
  • silabisire: -li-ar