NOBÉLIU s. n. Element chimic transuranic obținut pe cale artificială. – Din fr. nobelium.

NOBÉLIU s. n. Element chimic transuranic obținut pe cale artificială. – Din fr. nobelium.

nobéliu [liu pron. liu] s. n., art. nobéliul; simb. No

nobéliu s. n. [-liu pron. -liu], art. nobéliul; simb. No

NOBÉLIU s.n. (Chim.) Element transuranic sintetic. [Pron. -liu. / < fr. nobélium, germ. Nobelium, cf. A. Nobel – chimist suedez].

NOBÉLIU s. n. element chimic transuranic sintetic din grupa actinidelor. (< fr. nobélium)

NOBÉLIU n. Metal radioactiv obținut pe cale artificială. /<fr. nobélium

No, simbol chimic pentru nobeliu.

NOBÉLIU (< fr. {i}; {s} n. pr. A. Nobel) s. n. Element chimic transuranic (No; nr. at. 102, m. at. 254), obținut pe cale artificială în 1957.