Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru nobeliu

NOB├ëLIU s. n. Element chimic transuranic ob╚Ťinut pe cale artificial─â. ÔÇô Din fr. nobelium.
NOB├ëLIU s. n. Element chimic transuranic ob╚Ťinut pe cale artificial─â. ÔÇô Din fr. nobelium.
nob├ęliu [liu pron. liu] s. n., art. nob├ęliul; simb. No
nob├ęliu s. n. [-liu pron. -liu], art. nob├ęliul; simb. No
NOB├ëLIU s.n. (Chim.) Element transuranic sintetic. [Pron. -liu. / < fr. nob├ęlium, germ. Nobelium, cf. A. Nobel ÔÇô chimist suedez].
NOB├ëLIU s. n. element chimic transuranic sintetic din grupa actinidelor. (< fr. nob├ęlium)
NOB├ëLIU n. Metal radioactiv ob╚Ťinut pe cale artificial─â. /<fr. nob├ęlium
No, simbol chimic pentru nobeliu.
NOB├ëLIU (< fr. {i}; {s} n. pr. A. Nobel) s. n. Element chimic transuranic (No; nr. at. 102, m. at. 254), ob╚Ťinut pe cale artificial─â ├«n 1957.

Nobeliu dex online | sinonim

Nobeliu definitie

Intrare: nobeliu
nobeliu substantiv neutru (numai) singular
  • pronun╚Ťie: -l─şu
No simbol