NOÁDĂ, noade, s. f. (Anat.; pop.) Coccis; p. ext. regiune situată în jurul coccisului; (la animale) (regiunea de la) rădăcina cozii; (la păsări) târtiță. – Lat. *noda.

NOÁDĂ, noade, s. f. (Anat.; pop.) Coccis; p. ext. regiune situată în jurul coccisului; (la animale) (regiunea de la) rădăcina cozii; (la păsări) târtiță. – Lat. *noda.

NOÁDĂ, noade, s. f. (Popular) Coccis. Împinse și el vaca, lipindu-și palma de noada ei. PAS, L. I 135. Prepelița se ține că e cu coadă, și ea e numai pîn’ la noadă. PANN, la CADE.

noádă (pop.) s. f., g.-d. art. noádei; pl. noáde

noádă s. f., g.-d. art. noádei; pl. noáde

NOÁDĂ s. v. coccis.

NOÁDĂ ~e f. Os de formă triunghiulară, situat în partea terminală a coloanei vertebrale; coccis. /<lat. noda

noádă, noáde, s.f. (pop.) 1. regiune situată în jurul coccisului (la om) și la rădăcina cozii (la animale și păsări); coccis, târtiță. 2. (reg.) încheietura mâinii.

noadă f. osul șezutului. [V. nod].

noádă (oa dift.) f., pl. e (d. nod). Pop. Nodu (bumbu) șezutuluĭ, coccix.

noadă s. v. COCCIS.

a rupe (cuiva) noada expr. (adol.) a impresiona (pe cineva).