NIȚELÚȘ, -Ă, nițeluși, -e, adj. (Adesea adverbial) Diminutiv al lui nițel. – Nițel + suf. -uș.

NIȚELÚȘ, -Ă, nițeluși, -e, adj. (Adesea adverbial) Diminutiv al lui nițel. – Nițel + suf. -uș.

NIȚELÚȘ, num. nehot. (Regional) Puțintel, oleacă. (Adverbial) Să se așeze jos, nițeluș, pînă mai prinde puteri. STANCU, D. 16. Mai așteaptă nițeluș. ISPIRESCU, L. 350.

nițelúș (fam.) adv.

nițelúș adv.

NIȚELÚȘ adv. v. puțintel.

NIȚELUȘ adv. puțintel, (pop.) olecuță, (reg.) nițicuș. (Stai ~ pe scaun.)

nițeluș făcut expr. (glum.) amețit de băutură.