NIZÁM, (I) nizamuri, s. n., (II) nizami, s. m. I. S. n. (în Evul Mediu, în Țările Române). 1. Denumire dată statutului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia. 2. Normă de lucru fixată printr-un regulament. II. S. m. Soldat turc în termen. – Din tc. nizam.

NIZÁM, (I) nizamuri, s. n., (II) nizami, s. m. I. S. n. (în evul mediu, în țările române). 1. Denumire dată statutului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia. 2. Normă de lucru fixată printr-un regulament. II. S. m. Soldat turc în termen. – Din tc. nizam.

NIZÁM, (1) nizami, s. m., (2) nizamuri, s. n. 1. (Învechit și arhaizant) Soldat din armata turcească. Am înțeles... că-i căsăpesc încă nizamii acolo, în redută. SADOVEANU, P. S. 136. Închid de veci nizamii gura, Iar noi îi dăm pe rîpi de-a dura. COȘBUC, P. II 42. În amîndouă forturile de la Rahova pot fi ca la vreo 2000 de nizami. ODOBESCU, S. III 591. 2. Oștire turcească regulată.

nizám1 (soldat turc) s. m., pl. nizámi

nizám2 (statut de breaslă) s. n., pl. nizámuri

nizám (soldat turc) s. m., pl. nizámi

nizám (normă, orînduială, armată turcească) s. n., pl. nizámuri

NIZÁM s.m. Titlu dat suveranilor din Hyderabad (India). [< fr. nizam].

nizám (nizámuri), s. n. – 1. Ordin, organizație. – 2. Armată regulată turcă. – 3. Soldat turc din armată. Tc. (arab.) nizam (Șeineanu, III, 89). Sec. XVIII, înv.

NIZÁM ~i m. ist. Soldat turc în termen. /<turc. nizam

nizám2, nizámuri, s.n. (înv.) 1. (în evul mediu, în Țările Române) denumire dată statului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia. 2. normă de lucru fixată printr-un regulament. 3. ordin sau dispoziție dată de o autoritate. 4. organizarea legiferată a unei țări, raiale, județ, instituții; orânduială. 5. armată turcească în termen, soldat turc.

nizam m. armată regulată în Turcia (în opozițiune cu bașibuzucii) și soldat turc: în porturile dela Rahova pot fi la vr’o două mii de nizami OD. [Turc. NIZAM].

Nizam n. regat în India engleză cu 11 mil loc. Cap. Haiderabad.

nizám și nezám n., pl. urĭ (turc. ar. nizam). Vechĭ. Ordin, ordonanță. Lege, regulament. Organizare, constituire. (V. pitac 2). Armată activă în Turcia (nizam). S.m. Soldat din această armată (V. redif, bașbuzuc).