nivelare definitie

2 intrări

26 definiții pentru nivelare

NIVELÁ, nivelez, vb. I. Tranz. A face să fie la același nivel; a realiza o suprafață plană. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a egaliza. ♦ A măsura cu ajutorul unor instrumente speciale diferența de nivel dintre două sau mai multe puncte. – Din fr. niveler.
NIVELÁRE, nivelări, s. f. Acțiunea de a nivela și rezultatul ei. – V. nivela.
NIVELÁ, nivelez, vb. I. Tranz. A face să fie la același nivel; a realiza o suprafață plană. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a egaliza. ♦ A măsura cu ajutorul unor instrumente speciale diferența de nivel dintre două sau mai multe puncte. – Din fr. niveler.
NIVELÁRE, nivelări, s. f. Acțiunea de a nivela și rezultatul ei. – V. nivela.
NIVELÁ, nivelez, vb. I. Tranz. A face ca toate punctele unui teren să fie la același nivel, a netezi, a îndrepta. Aleele erau refăcute, nivelate cu tăvălugul. MIHALE, O. 14. Munții cei mari cu-ale lor stînci, Vreu să-i răstorn prin văi adînci, Să nivelez tot pre pămînt. ALECSANDRI, T. I 232.
NIVELÁRE, nivelări, s. f. Acțiunea de a nivela și rezultatul ei. 1. Aducere (a unui teren) la același nivel. Nivelarea terenului. 2. Fig. Egalare, punere pe același plan. Nivelarea trebuințelor. 3. (Top.) Nivelment.
nivelá (a ~) vb., ind. prez. 3 niveleáză
niveláre s. f., g.-d. art. nivelắrii; pl. nivelắri
nivelá vb., ind. prez. 1 sg. niveléz, 3 sg. și pl. niveleáză
niveláre s. f., g.-d. art. nivelării; pl. nivelări
NIVELÁ vb. 1. a netezi, (înv. și reg.) a obli, a sclivisi, (reg.) a asemălui, a asemăna, a tăpși. (A ~ suprafața unui obiect.) 2. v. fățui. 3. a îndrepta, a netezi. (~ zidul cu mortar.) 4. v. orizontaliza.
NIVELÁ vb. v. egaliza.
NIVELÁRE s. 1. netezire, netezit, nivelat, (înv.) sclivisire. (~ suprafeței unui obiect.) 2. v. fățuire. 3. îndreptare, netezire, netezit. (~ zidului cu mortar.) 4. orizontalizare. (~ rambleului unei șosele.)
NIVELÁRE s. v. egalizare.
A se nivela ≠ a se denivela
NIVELÁ vb. I. 1. tr. A aduce (un teren) la același nivel; a îndrepta, a netezi. ♦ (Fig.) A pune pe același plan, a egaliza. ♦ A măsura cu ajutorul unor instrumente speciale diferența de nivel dintre două sau mai multe puncte. 2. refl. A ajunge la același nivel; a se egaliza. [< fr. niveler].
NIVELÁRE s.f. Acțiunea de a (se) nivela și rezultatul ei; netezire; nivelație. [< nivela].
NIVELÁ vb. tr. 1. a aduce (un teren etc.) la același nivel; a netezi. 2. (fig.) a pune pe același plan, a egaliza. (< fr. niveler)
A NIVELÁ ~éz tranz. 1) (suprafețe, terenuri etc.) A face să devină neted; a netezi; a îndrepta; a aplana; a egala. ~ un drum. 2) (diferența de înălțime) A determina cu ajutorul nivelului. 3) fig. A aduce la același nivel; a situa pe același plan; a egala; a aplana. /<fr. niveler
nivelà v. 1. a măsura cu nivelul diferențele de înălțime între două sau mai multe puncte; 2. a face o suprafață orizontală: a nivela un teren; 3. fig. a face egal: nu se pot nivela inteligențele.
nivelare f. 1. acțiunea de a nivela, de a face orizontal; 2. fig. egalizare: socialismul tinde la nivelarea averilor.
* niveléz v. tr. (fr. niveler). Măsor cu nivelu diferențele de înălțime între niște puncte: a nivela traseu probabil al uneĭ căĭ ferate. Netezesc un plan, îl fac orizontal saŭ aproape orizontal: a nivela terenu. Fig. Egalez, reduc la acelașĭ nivel: uniĭ par a regreta că nu pot nivela inteligențele.
nivela vb. v. EGALIZA.
NIVELA vb. 1. a netezi, (înv. și reg.) a obli, a sclivisi, (reg.) a asemălui, a asemăna, a tăpși. (A ~ suprafața unui obiect.) 2. a fățui, a netezi, (pop.) a obli. (A ~ un perete tencuit.) 3. a îndrepta, a netezi. (~ zidul cu mortar.) 4. a orizontaliza. (A ~ rambleul unei șosele.)
nivelare s. v. EGALIZARE.
NIVELARE s. 1. netezire, netezit, nivelat, (înv.) sclivisire. (~ suprafeței unui obiect.) 2. fățuială, fățuire, fățuit, netezire. (~ unui perete.) 3. îndreptare, netezire. (~ zidului cu mortar.) 4. orizontalizare. (~ rambleului unei șosele.)

nivelare dex

Intrare: nivela
nivela verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: nivelare
nivelare substantiv feminin