nitrurare definitie

2 intrări

14 definiții pentru nitrurare

NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.
NITRURÁRE, nitrurări, s. f. Acțiunea de a nitrura și rezultatul ei. – V. nitrura.
NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.
NITRURÁRE, nitrurări, s. f. Acțiunea de a nitrura și rezultatul ei. – V. nitrura.
NITRURÁRE s. f. Tratament termochimic care se aplică anumitor oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață prin încălzire într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă.
nitrurá (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrureáză
nitruráre (ni-tru-) s. f., g.-d. art. nitrurắrii; pl. nitrurắri
nitrurá vb. (sil. -tru-), ind. prez. 1 sg. nitruréz, 3 sg. și pl. nitrureáză
nitruráre s. f. (sil. -tru-), g.-d. art. nitrurării; pl. nitrurări
NITRURÁ vb. I. tr. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață prin încălzire într-o atmosferă de amoniac, urmată de o răcire lentă. [< fr. nitrurer].
NITRURÁRE s.f. Acțiunea de a nitrura și rezultatul ei. [< nitrura].
NITRURÁ vb. tr. a trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzire într-o atmosferă de amoniac, urmată de o răcire lentă. (< fr. nitrurer)
A NITRURÁ ~éz tranz. (oțeluri) A supune unor procese de încălzire într-un mediu de amoniac și de răcire lentă (pentru a mări duritatea). /<fr. nitrurer
NITRURÁRE (< nitrura) s. f. (METAL.) Tratament de întărire a stratului superficial al unor oțeluri, prin încălzirea acestora într-o atmosferă de amoniac. Azotul care se degajă formează cu oțelul compuși de mare duritate.

nitrurare dex

Intrare: nitrura
nitrura verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -tru-
Intrare: nitrurare
nitrurare substantiv feminin
  • silabisire: -tru-