NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.

NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.

nitrurá (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrureáză

nitrurá vb. (sil. -tru-), ind. prez. 1 sg. nitruréz, 3 sg. și pl. nitrureáză

NITRÚRĂ s. v. azotură. (~ este o combinație a amoniacului.)

NITRURÁ vb. I. tr. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață prin încălzire într-o atmosferă de amoniac, urmată de o răcire lentă. [< fr. nitrurer].

NITRÚRĂ s.f. Combinație a azotului cu un metal; azotură. [< fr. nitrure].

NITRURÁ vb. tr. a trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzire într-o atmosferă de amoniac, urmată de o răcire lentă. (< fr. nitrurer)

NITRÚRĂ s. f. azotură. (< fr. nitrure)

A NITRURÁ ~éz tranz. (oțeluri) A supune unor procese de încălzire într-un mediu de amoniac și de răcire lentă (pentru a mări duritatea). /<fr. nitrurer

NITRURĂ s. (CHIM.) azotură. (~ este o combinație a amoniacului.)