Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

11 defini╚Ťii pentru nitrura

NITRUR├ü, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite o╚Ťeluri pentru a le m─âri duritatea la suprafa╚Ť─â, prin ├«nc─âlzirea lor ├«ntr-o atmosfer─â de amoniac ╚Öi prin r─âcire lent─â. ÔÇô Din fr. nitrurer.
NITRUR├ü, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite o╚Ťeluri pentru a le m─âri duritatea la suprafa╚Ť─â, prin ├«nc─âlzirea lor ├«ntr-o atmosfer─â de amoniac ╚Öi prin r─âcire lent─â. ÔÇô Din fr. nitrurer.
nitrurá (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrureáză
nitrur├í vb. (sil. -tru-), ind. prez. 1 sg. nitrur├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. nitrure├íz─â
NITR├ÜR─é s. v. azotur─â. (~ este o combina╚Ťie a amoniacului.)
NITRUR├ü vb. I. tr. A trata termochimic anumite o╚Ťeluri pentru a le m─âri duritatea la suprafa╚Ť─â prin ├«nc─âlzire ├«ntr-o atmosfer─â de amoniac, urmat─â de o r─âcire lent─â. [< fr. nitrurer].
NITR├ÜR─é s.f. Combina╚Ťie a azotului cu un metal; azotur─â. [< fr. nitrure].
NITRUR├ü vb. tr. a trata termochimic anumite o╚Ťeluri pentru a le m─âri duritatea la suprafa╚Ť─â, prin ├«nc─âlzire ├«ntr-o atmosfer─â de amoniac, urmat─â de o r─âcire lent─â. (< fr. nitrurer)
NITRÚRĂ s. f. azotură. (< fr. nitrure)
A NITRUR├ü ~├ęz tranz. (o╚Ťeluri) A supune unor procese de ├«nc─âlzire ├«ntr-un mediu de amoniac ╚Öi de r─âcire lent─â (pentru a m─âri duritatea). /<fr. nitrurer
NITRUR─é s. (CHIM.) azotur─â. (~ este o combina╚Ťie a amoniacului.)

Nitrura dex online | sinonim

Nitrura definitie

Intrare: nitrura
nitrura verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -tru-
Intrare: nitrur─â
nitrur─â substantiv feminin