NITR- v. nitro-.

NITRO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) azot”, „azotic”, „(referitor la) radicalul nitric”. [Var. nitr-, nitri-. / < fr., it. nitro-, cf. lat. nitrum, gr. nitron].

NITR(O)- elem. „azot, azotic”. (< fr. nitr/o/-, cf. lat. nitrum, gr. nitron, salpetru)

NÍTRO s. n. grupare funcțională monovalentă (-NO2), caracteristică nitroderivaților. (< fr. nitro)