NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipí vb. IV.

NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi, a astupa cu nisip. 2. Refl. A se preface în nisip; a se măcina, a se pulveriza. [Var.: (reg.) năsipí vb. IV] – Din nisip.

nisipí, nisipésc, vb. IV (reg.) 1. a acoperi, a astupa cu nisip sau cu pământ pînă la dușumea. 2. (înv.) a curăța de nisip. 3. (refl.) a se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza; a se surpa.

nisipì v. a acoperi cu nisip: prin drumuri nisipite AL.

înisipéz v. tr. (d. nisip). Bag în nisip (o corabie). – Și înisipesc saŭ nis-. V. înomolesc, troĭenesc.

nisipésc v. tr. (d. nisip). Prefac în nisip. Acoper cu nisip orĭ bag în nisip o corabie (V. înisipez). Est. Bătăturesc pămîntu în prejuru uneĭ case. V. înomolesc.